Lectii de viata - despre "cei 2 vor deveni UNA"

Cand m-am maritat, ca "cei 2 vor lasa pe mama si pe tatal lor, si se vor alipi", am inteles-o rapid, asa am si facut (o dezlipire mai mult spirituala, de autoritate, nu si fizica, ptr ca am locuit cu socrii mei mult timp).
Dar ca "cei 2 vor deveni UNA" era de fapt un proces, care urma sa dureze toata viata... chiar ca habar-n'aveam, si nici ca eram pregatita.

Sotul meu a fost si mentorul meu.
In procesul nostru de "devenire UNA" m-au durut multe lucruri pe care el mi le-a semnalizat, dar a fost o durere buna. A fost acea intristare care duce la pocainta.
Intotdeauna analizele si solutiile aduse de el la probleme au fost cele mai potrivite.
Avea si are mereu dreptate, si tre' sa recunosc ca uneori e frustrant sa traiesti cu un om (aproape) perfect... ;)

Acum cateva duminici am avut invitat la biserica un pastor de la o biserica vecina. A avut un cuvant foarte puternic, incurajator, provocant.
La sfarsit, el s-a rugat in mod special ptr cei care au venit in fata sa isi reinnoiasca legamintele, sau sa se consacre cu mai multa seriozitate lui Dumnezeu.
Ptr unii dintre noi a avut chiar si un cuvant de cunostinta de la Dumnezeu.
-"Dumnezeu are multe lucrari pe care vrea sa le faca cu voi, lucruri mari, dar voi trebuie sa lucrati la armonia dintre voi doi" a avut ptr mine si Ovidiu.

In mod normal cineva nu s-ar expune in felul asta in care o fac eu, dar acum sunt sigura ca multe/multi care se confrunta cu tot felul de probleme de cuplu; nu stiu cum dar... nu e nimic nou pe Pamant, bine ii zice Eclesiastul.
Simt ca Dumnezeu ma cheama sa ma fac vulnerabila, si sa povestesc despre unele framantari din experineta noastra conjugala, pentru ca tare mult mi-as fi dorit sa o faca altcineva mai demult, de la care sa invat, sa nu fie nevoie sa mai dau cu capul eu.

Se spune ca intelepciunea care duce la succes se poate asimila pe 2 cai:
1. cea din experienta proprie, si dureroasa, calea lunga,
2. cea din experienta altora, nedureroasa, scurtatura, urmarea (nu doar aprobarea) principiilor unui mentor.
O, de as fi realizat mai demult cu cat mai pretioasa este a doua...

In drum spre casa in acea duminica, am analizat amandoi care sunt lucrurile pe care le consideram ca stau in calea armoniei dintre noi.
Primul: desi credeam despre mine ca eu nu mai am problema asta, totusi o aveam: inca faceam pe mama cu sotul meu, si lucrul asta e printre cele mai otravitoare intr-un cuplu.
La repetitii (ptr inchinarea de duminica): intr-o sambata, demult, Ovidiu a trebuit sa inlocuiasca persoana de la orga (de obicei canta la tobe). Si din cauza ca orga aia are anumite ritmuri prestabilite, el a incercat sa le ia pe fiecare la rand, sa vada care se potriveau cel mai bine la fiecare cantec.
La inceput, nestiind ca exista si optiunea memorizarii, cand gasea ritmul potrivit, si-l scria pe o hartie, in dreptul fiecarui cantec.
Dar apoi, a inceput sa le memorizeze, evident nemaifiind nevoie de hartiuta.
Desi am aflat si eu ca si le memora, totusi nu am facut conexiunea, ramasesem cuplata ca eu tre' sa imi ajut gagiu', sa-i amintesc, si tot ii dadeam ghes sa si le scrie.
Iar el era atat de concentrat la ce facea, se ocupa in acelasi timp si de mixatul sunetului (careva avea nevoie de mai multe inalte, careva de grasime)... incat nu a gasit timpul sa imi explice ca nu mai e nevoie.
In acelasi timp eu tot i-o luam inainte, (de parca el nu-si dadea seama si singur ce nu merge), si ii tot spuneam, ba ca tre' sa dea mai tare, mai incet aia sau ailalta...
Culmea e ca chestia asta s-a intamplat vreo cateva sambete la rand, ptr ca Ovidiu intotdeauna se mai gandea si se mai ocupa si de alte x lucruri pe acolo, dupa repetitii, si nu reusea niciodata sa se concentreze la ce anume il sacaiam, ca sa imi semnalizeze lucrul asta, ca sa nu mai spun ca in general e felul lui e sa nu se opreasca asupra greselilor altuia.
Dar... bine ca a venit si momentul sa imi spuna. Initial m-a durut, ptr ca nu ma vedeam vinovata. Motivatia mea era pur si simplu sa il ajut cum pot eu mai bine, sa ii ofer si o opinie secundara (ha-ha, tocmai eu... specialista lu' peste, parca n-as fi realizat pe cine aveam in fata).
Dar am inteles inca o data ca motivatia cea mai inocenta, exprimata in maniera gresita, duce la un rezultat la fel de falimentar ca si o motivatie rea.
Ovidiu mi-a apasat destul de clar, si el isi dadea seama la fel de bine sau mai bine decat mine ce se auzea aiurea, si urma sa ia masuri, dar ... sa nu ma astept sa fie super-man, sa realizez ca el se gandeste la mai multe lucruri o data, si ca ia masurile in timpii lui, nu ai mei.
A trebuit sa invat despre supunere. Si e normal sa fie asa. O masina nu o pot conduce 2 persoane o data. Ar iesi urat de tot in final...

Al doilea: gelozia!!
Aiaia... Incredibil ca un cuplu format din asa specimene, despre care s-ar spune ca au tot ce le trebuie ca sa nu aiba temeri din astea, sa experimenteze totusi sentimentele astea atat de veninoase...

(va urma)

Cat m-au influentat prejudecatile? - II

Alta prejudecata: in anumite surse "stramosesti" citeam ca "crestinismul de noua generatie" nu e de fapt deloc crestinism, ci o mascarada, cu motivatii ascunse, manipulatoare. E doar un show, cu muzica moderna, care sa atraga multimile amagite de "ajutoare"...

Din cauza asta, desi nici ortodoxia nu o consideram "fara prihana", totusi tot ce era ne-ortodox, capatase in sistemul meu de evaluare asa... o aura de ciudatenie, de falsitate, minciuna, poate prostie in multe cazuri, imi ziceam... Si pe toti adeptii respectivi ii stampilam imediat ( de la distanta, evident) cu o eticheta pe care, in aroganta mea, nu as permis sa mi-o dezlipeasca nimeni, ca doar eu nu sunt faiera sa ma pacaleasca cineva...
In schimb, Duhul Lui, care ma condusese in familia regala odata, era fidel in lucrarea pe care a inceput-o in mine, de a ma conduce pe Caile Vietii.

Tarziu am inteles ca desi innoirea duhului meu a avut loc cand aveam 15 ani, lucru care nu mai avea nevoie de nici o ajustare, eram cat se poate de mantuita ATUNCI!!, totusi innoirea mintii mele, ptr a-mi reseta valorile (care sa imi produca si emotiile innoite la randul lor, nemaifiind cele mai importante, dar... nu lipsite de importanta), era un proces care urma si urmeaza sa dureze toata viata!
Asta eu nu intelegeam, si nimeni nu imi spunea asta!
Nici un sclav, a doua zi dupa castigarea libertatii, nu a inceput sa gandeasca asemenea unui om liber.

Mult timp versetul asta: "acum nu mai exista condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus", (Rom 8:1) ramanea doar la nivelul intelegerii rationale, dar inima mea se simtea inca condamnata ptr multe: lucruri pe care mi le propuneam si nu le faceam, dar si alte de genul: daca nu ai capul acoperit in adunare, Dumnezeu nu primeste lauda ta, daca ai citit o injuratura pe pereti, ti-ai pangarit mintea si Dumnezeu nu mai poate gasi intimitate cu tine, daca ai stimulul sa dansezi, esti incitata de dracu', daca nu te rogi inainte de fiecare masa, esti nerecunoascatoare, daca iti pui rimel, esti o pacatoasa, etc, etc...

Si nu imi spunea nimeni ca a noastra constiinta e produsul atat a:

1. standardelor intuitive, puse de Dumnezeu acolo, de bine si rau (si ptr a ne stimula la un destin mai inalt, ptr un impact asupra altora mai maret, si ptr o rasplatire mai generoasa, NICIDECUM ptr castigarea dragostei lui Dumnezeu, sau ptr evaluarea continuitatii mantuirii mele!), DAR ... si a

2. standardelor omenesti, decazute, rezultate ale educatiei culturale, variabila temporal, de natura subiectiva

Evrei 9:14 spune asa: "cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S'a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!"

O alta traducere, ROM-TLRC spune si mai bine: "va curata constiinta noastra".

Constiinta mea avea nevoie de lumina, de puterea de a face diferenta intre cele 2, de curatare!

Dumnezeu m-a luminat progresiv, si am inceput sa fac diferenta intre multe principii etern valabile din Sfanta Scriptura, si aplicatiile lor, care de multe ori pot varia temporal, cultural. (de ex. supunerea femeii sotului ei = principiu spiritual valabil cat o tine Pamantu', acoperirea capului= aplicatie a principiului care variaza temporal, geografic, ptr ca e un element cultural). Plus alte "intarituri" despre care am mai vorbit si o sa mai vorbesc...

Abia dupa ce am inceput sa-i dau cale libera Duhului Sfant sa faca asta in mine, am inceput sa inteleg proverbul ala: "Omul sfinteste locul".

Tot ceea ce ne inconjoara in lumea fizica sunt doar niste instrumente: de fiecare dintre noi depinde valoarea pe care acele lucruri o vor lua.

Televizorul nu este un pacat doar ptr ca majoritatea canalelor transmit doar gunoaie egocentriste si mizerii pornografice. Exista si canale crestine, care sa dea gloria lui Dumnezeu si sa aduca hrana spirituala!

Scenele nu sunt pacatoase doar ptr ca majoritatea care se urca pe ele se promoveaza pe ei insisi si non-valorile decazute pacatoase. Scenele sunt doar un instrument pe care cei care au influenta o pot folosi spre slava lui Dumnezeu, conducerea spre o inchinare si predicare a Vestei Bune in moduri cum cei 12 foarte mult si-ar fi dorit sa o poata face, sunt sigura!!!

Hartia de reviste nu e pacatoasa doar ptr ca la chiscuri exista atat de multe publicatii care nu spun nimic viu, sau care abuzeaza de capacitatea stimularii imaginative prin mijloace vizuale, sa ne corupa mintea, implicit fiinta, strecurandu-se pe portita sexuala a fiintei noastre. Hartia e doar un mijloc de care cineva se poate folosi sa transmita ceva.

Prea multa vreme Mireasa lui Hristos a stat pasiva, si a permis de-a lungul secolelor dusmanului sa se foloseasca la maxim de orice instrument ca sa fure, sa ucida si sa distruga, cand de fapt Dumnezeu a fost cel care a dat intelepciune omului sa inventeze diferite mijloace!!

Personal sunt f bucuroasa sa vad ca exista un grup destul de consistent de Fii de Rege, care au inteles ca al lor Tata a creat muntii, si aurul si diamantele PENTRU EI, nu ptr satan, si au avut curajul sa caute sa le foloseasca ptr scopuri vesnice!!

Iar motivul blogului meu este si asta: sa inalt un strigat "in pustie":

OARE CAND se vor trezi multi dintre fii lui Dumnezeu, locuitori ai Romaniei, sa se ridice, sa se scuture de prejudecati si sa spuna ca apostolul Pavel: "caut in orice chip sa castig pe cat mai multi" (parafrazat)?