Constientizand ce este bun

De vreo cateva saptamani Dumnezeu "ma vaneaza" pur si simplu cu un verset, imi revine repetat in minte:
Filimon vs 6: " ... astfel ca partasia credintei tale sa devina lucratoare (eficienta) IN (alte traduceri zic PRIN) recunoasterea fiecarui lucru bun care este in voi, in Cristos Isus"

Am fost crescuta cu ideea ca nivelul maxim de spiritualitate e atunci cand spui:"Sunt doar un vierme, si nimic mai mult".

Ei, bine, da, cand suntem morti in pacatele noastre, condusi de carne, suntem doar un vierme (desi avem impresia ca suntem cine stie ce).

Inainte ca duhul meu sa invie in Dumnezeu, eram un vierme ;))

Insa acum am Duhul Lui Dumnezeu in mine, toata fiinta mea a prins viata, iar viata din duh mi se revarsa din ce in ce mai mult si in sufletul meu!

Cum as mai putea spune ca sunt doar un vierme? Ar insemna sa jignesc Duhul Sfant care a ales sa se faca una cu duhul meu!

Lucruri bune a pus din belsug Dumnezeu in duhul fiecaruia dintre noi: victoria asupra decaderii, coruptibilitatii: prosperitate in toate sfere fiintei noastre: pace, bucurie, vigoare in oase, sanatate, minte ascutita, maini productive de resurse financiare (toate cu scop de a fi impartasite, investite pentru Imparatia cea eterna), etc.

Pentru ca daca locuieste El in duhul nostru, avem tot ce este El inauntrul nostru!!

Cu cat ne vom focaliza asupra a ceea ce avem din belsug revarsat in duhul nostru, in locul cel mai launtric al fiintei, cu atat ceea ce e in duh se va manifesta si in sfera noastra sufleteasca, apoi si in sfera fizica, in corpul nostru!

Cu cat ne vom investi timpul mai mult in Cuvantul Lui, cu atat gandurile, emotiile si vointa ni se vor alinea cu ceea ce duhul nostru dobandeste atat de abundent!!

Ptr ca "credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine din (meditarea la, locuirea in, proclamarea) Cuvantul Lui".

De asta Dumnezeu il sfatuieste pe un Iosua temator (si pe noi, la fel de tematori uneori): "Cugeta zi si noapte asupra legii", leag-o de gat, de usiorii portii, scrie-ti pasaje pe frigider, ptr ca, cu ce iti vei hrani duhul mai mult, ceea ce vei pune sub ochii tai si in urechile tale, aceea va rodi mai mult.

Pe ceea ce ne vom centra atentia mai mult, aceea va produce rezultate in viata noastra.

Nu mai are rost sa ma balacesc in condamnare, sa ma "biciuiesc" singura in mod bolnavicios cand dau faliment in anumite lucruri. Ptr ca daca o fac, sunt o crestina carnala.
Constienta de pacat, invinovatirea, sentimentul de neatingere a tintei, si viata cu capul in jos isi avea locul in Vechiul Legamant, inainte de Cruce.
"Dar acum nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt in Hristos Isus, care nu umbla potrivit carnii, ci potrivit Duhului", pentru ca tinta mea a atins-o Isus in locul meu, si mi-a facut-o cadou: eu trebuie doar sa CRED (si uneori nu e deloc usor), sa accept darul FARA PLATA, si sa-mi traiesc restul vietii cu gratitudine!!

Cand dusmanul vine sa ma acuze de x sau y falimente, ii rad in fata, si ii reamintesc mereu, ca da, o mai dau si in gropi, totusi CEEA ce ma califica la Imparatie, NU SUNT actiunile, faptele mele (care nu sunt si nu vor fi niciodata complet perfecte), ci credinta ca consecintele ptr egoismul din mintea si emotiile mele imperfecte (care va da roade acele fapte mai putin bune pasagere), le-a purtat deja 1 DATA PTR TOTDEAUNA Isus!!

"Si El este ispasirea pentru pacatele noastre; si numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii intregi" (1 Ioan 2:2)
O, de-ar realiza lumea ca toate mizeriile ei au fost deja achitate!!

Pacatul nu mai e o chestiune cu care Dumnezeu trebuie inca sa trateze! El a rezolvat problema asta acum 2000 de ani, O DATA PTR TOTDEAUNA!

Ceea ce ii va separa pe oameni de eternitatea petrecuta CU Creatorul lor, nu vor fi pacatele lor comise zi de zi, ci refuzul ofertei Lui Isus, refuzul de a-L crede, refuzul de a intelege ca El ESTE Dragostea, refuzul de a accepta ca au ratat tinta de perfectiune, si ca echivalentul consecintelor a fost deja achitat de Isus!

Refuzul cadoului! Refuzul harului!

Unii la punctul asta ar zice: "pai atunci pot sa traiesc cum vreau, ca doar faptele nu conteaza?"

Ei, exact mentalitatea asta a combatut-o si Pavel in Romani 6.

Cine pune intrebarea asa, inseamna ca inca nu a inteles ca schimbarea vine din interior spre exterior.

Si ca mai intai, ceea ce e complet mantuit, este duhul, iar restul, alinierea gandurilor, sentimentelor, trupului, cu ceea ce am primit in duh, va fi un proces care va dura toata viata, si va fi complet si perfectat doar in ziua cand vom inchide conturile cu lumea asta decazuta.

Daca imi fixez atentia pe lucrurile pe care inevitabil le voi mai gresi in procesul asta, voi cadea in capcana sa ma fortez in mod legalist sa arat in exterior ceea ce am primit in duh, si e ... lupta cu morile de vant.

Insa ODIHNA (din Evrei 4), intelegerea si imbratisarea Dragostei fara margini a Lui, asta va produce in mine o viata mai sfanta si curata "din greseala" mult mai mult decat frica legalismului va produce vreodata "intentionat"!

Am deja victoria!!
Si recunosc, Doamne, ce este bun in mine!

NU pentru ca mi le-as fi inventat eu, ci ptr ca le-ai adus Tu, inauntrul duhului meu!