Natura Lui Dumnezeu

Ptr tine, tengie, si nu numai...!

Daca cineva ar veni sa-mi insire verzi si uscate despre sotul meu, as zambi, si ... l-as invita "sa manance mai intai un sac de sare" cu el(cum se spune la noi in popor), si apoi sa-mi spuna care e adevaratul lui caracter.

Nimeni nu poate cunoaste cu adevarat cum e o persoana de la distanta, interpretand subiectiv unele gesturi ici-colo.

La fel, nu putem spune ca stim noi CUM e Dumnezeu, pescuind cate un episod in mod selectiv din Vechiul Testament, daca nu ii dam curs invitatiei:
Apoc 3:20 Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

Din pacate, multi nu il invita TOCMAI ptr ca au o imagine distorsionata despre El...

Sa o luam de la inceput.

Daca Dumnezeu e Dragoste, atunci cand a creat ingerii, le-a dat liberul arbitru, ca sa poata alege din propria lor vointa sa raspunda la Dragoste.

Era de asteptat ca liberul asta arbitru mai devreme sau mai tarziu sa fie folosit in toate directiile, inclusiv cea impotriva Datatorului ei.

Era un risc pe care Autorul si l-a asumat, dar... nu se putea altfel.

Apoi, tot fiindca El e Dragoste, a creat si omul, caruia i-a dat un anumit domeniu, Pamantul, sa fie Rege pe el, "dupa chipul si asemanarea Lui", tot cu acelasi liber arbitru.

Creatia omului a fost ceva cu totul si cu totul special.

Si aceeasi ocazie de a raspunde din propria intitativa i-a fost data si Lui, oferindu-i-se posibilitatea de a se opune prin "fruct".

Insa omul, spre deosebire de Lucifer, a intors spatele la Dragoste cazand intr-o pacaleala mai mult decat din premeditare.

Si din cauza asta, omului i s-a dat sansa de a se reintoarce la relatia cu Creatorul lui, spre deosebire de Lucifer, care nu a avut nici un ispititor.

Vreme de 2mii si ceva de ani de la nasterea ei, Dumnezeu s-a raportat la omenire in general "prin har", netintand cont de actiunile care derivau din natura lor, care devenise corupta. Nu le IMPUTA consecintele firii lor pacatoase.
Rom 7:9 Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam.

De ex. Cain nu a trebuit sa plateasca "dinte ptr dinte", ci a fost din contra, protejat.

Iar asta se intampla in virtutea unei promisiuni de rascumparare facuta imediat dupa cadere: "Samanta femeii va zdrobi capul sarpelui".

Si unica sansa ca omul sa poata avea o relatie cu Dumnezeu era prin credinta in acea promisiune, si punerea in actiune a acelei incredintari, simbolizand-o prin varsarea sangelui unui miel, ca o umbra a ceea ce urma sa vina!

Din pacate, tratamentul asta "de har" omul incepuse sa-l interpreteze gresit: se comparau unii cu altii, "si-asa, nu se intampla nimic daca fac ceva gresit", si incet-incet s-au adancit atat de tare in intunericul din inima lor, incat l-au eliminta complet pe Dumnezeu din vietile lor.

Se facuse o cangrena atat de oribila, incat era nevoie de o amputare, ptr ca mentine in viata stropul de Bine care mai pulsa.

Asa ca a fost nevoie de un potop.

Insa la scurt timp dupa aia, omenirea se indrepta exact in aceeasi directie.

Si cunoscandu-ne mai bine decat oricine, Dumnezeu a mizat pe orgoliul omului, si i-a dat Legea.

Cu 2 directii:

1. Stiind ca omul tine la reputatia lui in fata celorlati oameni, i-a dat un Standard cu care sa fie masurat de catre ceilalti. Si daca nu o face ptr el insusi, macar de ochii celorlalti va incerca sa mentina un oarecare nivel de "moralitate" intre el si ceilalti, daca nu de unul singur, intre cei 4 pereti...

Deci ptr a pune franele partial la procesul de decadere morala DIN EXTERIOR.

2. ptr a ne deschide ochii, sa ne constientizam starea.

Daca tot credeam ca suntem asa de buni, si ca am putea avea vreun merit personal vreunul, atunci... Dumnezeu ne-a dat Standardul Lui, sa vedem cat de inalta e puritatea Lui, si ca nimeni nu se poate ridica pana acolo.

Era scris ca trebuiau implinite TOATE acele legi. Si cine incalca una, le incalca pe toate.

Dumnezeu a vrut sa ne arate prin Lege care era situatia noastra de fapt.

"Daca tot credeti ca sunteti suficient de buni sa pretindeti ca meritati sa aveti acces la Lumea mea, atunci: poftim Legea, sa vedem daca chiar puteti cu propriile forte sa va ridicati!"

Perioada cat a fost valabila Legea, din pacate comporta si imputarea propriilor abateri de la Stadard fiecarei persoane in parte!!

Si din cauza asta, citim episoade in Vechiul testament, care par a arata o latura cruda a lui Dumnezeu.

Insa ... ceea ce este crud de fapt, este spatele pe care omul l-a intors lui Dumnezeu.

Era nevoie ca Dumnezeu sa ii lase pe oameni o vreme sa vada ce inseamna sa isi poarte singuri consecintele propriei naturi.

Si din pacate, da, asta a insemnat sa se dea la o parte, sa permita ingerului mortii sa secere in dreapta si in stanga, nu ptr ca El a dorit-o, ci ptr ca omul a ignorat avertizarile lui, si L-a scos din schema.

Si absenta Lui a insemnat prezenta Raului, sub diferite forme: boala, saracie, moarte...

In sensul asta se pot interpreta versete ca:

Deu 32:39 Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.
Isa 45:7 Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

A fost dura ptr Dumnezeu sa asiste la perioada asta, insa ... era necesar.

Bineinteles ca efectul ping-pong la Lege, a fost o dezlantuire si mai apriga a naturii pacatoase din noi.

Cu cat ni se spune "Sa nu..." cu atat firea se incinge mai tare sa faca ceea ce i s-a spus ca nu-i face bine, degeaba...
păcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. De pildă, n'aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” (Rom 7:7)

E ca si in intamplarea aia in care un om cu un caracter deosebit de bun, a vrut sa domesticeasca niste cai pe care ii avea pe o pasune, ca sa-i mule pe alta pasune.

Asa ca a incercat cu un lat in jurul gatului sa incerce sa-i ghideze. Insa... asta nu a facut altceva decat sa scoata la iveala toata salbaticia din ei: s-au zbatut pana la sange, nestiind sarmanii ca latul le salva viata: altfel, daca nu puteau fi transportati de pe acea pasune, urma sa fie impuscati.

In final sleiti de puteri, caii au cedat, si au putut fi transportati, insa.. de cate ori se apropia proprietarul de ei, pe noua pasune, puneau rapid capul in jos si tremurau de frica, din cauza ca au interpretat complet gresit gestul proprietarului, atribuindu-i niste calitati pe care el nu le avea.

Salbaticia din ei insisi i-a facut sa sufere atat de mult, nu latul proprietarului.

Latul de fapt i-a dus spre salvare.

La fel Legea. Ne-a dus spre salvare. A scos la iveala ceea ce eram de fapt, inauntru, in duhul nostru, si ne-a arata nevoia de a fi salvati cumva de noi insine.

Legea arata cu degetul spre Isus.

Ceea ce a avut loc la cruce, a fost incheierea perioadei in care Dumnezeu le-a imputat fiecaruia propriile consecinte, incheierea lerioadei de "lectie", si inaugurarea perioadei in care
Ierem 31:34 Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicînd: „Cunoaşte pe Domnul!” Ci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.

Ptr ca acum Dumnezeu ne pune la dispozitie o schimbare din interior spre exterior, o regenerare "a priori":

Singurul care a putut implini Legea deplin a fost Isus, si neprihanirea asta ne-a facut-o cadou fiecaruia.