Cine sunt in Hristos - I

Lucrurile pe care urmeaza sa le scriu, eu le-am primit in mine, in duhul meu, inca din seara aia de vara, cand aveam 15 ani...
Si daca viata mea s-ar fi incheiat candva curand dupa acea seara, as fi ajuns cu siguranta in bratele Tatalui meu, insa ... fara sa fi reusit sa constientizez ce anume s-a intamplat cu adevarat inautrul meu, si fara sa fi reusit sa le scot "la suprafata", fara sa le fac sa se manifeste in viata mea terestra.

Unele din aspectele noii mele identitati le-am perceput imediat, altele ... au avut nevoie de multi ani.

Acum, desi am trecut printr-un proces progresiv de realizare, si odihna in ele, drept pentru care au inceput sa dea rezultate din ce in ce mai mult in viata mea, totusi tin sa mentinez ca inca nu le manifest in maniera completa: sa nu care cumva sa va faceti ideile gresite, cei care imi oferiti onoarea de a citi aceste randuri! :)
Mi-as dori, insa ... intai e samanta, apoi firicelul, apoi planta, apoi copacul...
Vorba unei femei mari pe care eu o admir mult ptr profunzimea si totusi simplitatea ei, Joyce Meyer: "nu sunt inca unde as vrea sa fiu, dar multumesc Domnului ca nu mai sunt unde eram!"

In El eu sunt o fiinta, o creatura noua, si intreaga mea natura rebela din trecut, cu toate efectele ei concrete (pacate) este anulata; sunt o pagina alba:
"Caci daca este cineva in Cristos, este o faptura noua; cele vechi s-au dus; iata ca toate lucrurile s-au facut noi" (1 Cor. 5:17)

Si acuma, o afirmatie foarte indrazneata:
Eu sunt dreptatea lui Dumnezeu in Hristos, nu mai sunt prizoniera a pacatului si nici sub condamnarea lui:
"Caci pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El l-a facut pacat pentru noi, ca noi sa devenim dreptatea lui Dumnezeu in El" (1 Cor. 5:21)
"De aceea nu mai esti sclav, ci fiu;" (Gal. 4:7)

Doar in Hristos eu traiesc, am miscarea, actionez si exist.
Viata mea (in toate detaliile) e centrata pe El, si depinde in intregime de El.
Asa cum vlastarul isi ia hrana din tulpina, asa eu mi-o iau din Hristos.
Sangele Lui se scurge prin mine, viata Lui se scurge prin mine:
"Caci in El traim, si ne miscam si suntem... si noi suntem vlastarele Lui" (Fapte 17:28)


Prin intermediul Lui Hristos, am devenit fiica si mostenitoare a Lui Dumnezeu Tatal, si Dumnezeu Insusi m-a binecuvantat cu toate binecuvantarile spirituale in Hristos!
"si daca esti fiu, esti si mostenitor al lui Dumnezeu, prin Cristos" (Gal 4:7)
Mostenitor!!! ... pfhuiii, mama, realizez cat de putin realizez despre ce inseamna asta....!
"Binecuvantat sa fie Dumnezeul si Tatal Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvantat cu orice binecuvantare spirituala, in locurile ceresti, in Cristos" (Efes. 1:3)


Isus imi da intelepciune, dreptate, sfintenie si rascumparare, si nu as putea sa le gasesc in nici o alta parte si in nimeni altul:
"Dar voi, prin El, sunteti in Hristos Isus, care a devenit pentru noi, intelepciune de la Dumnezeu si dreptate, si sfintire, si rascumparare." (1 Cor. 1:30)

Eu sunt in Hristos, intelepciune IN DUHUL MEU!

Acuma... ca inca nu manifest complet toata intelepciunea, sfintenia, dreptatea si rascumpararea Lui Dumnezeu in sufletul (ratiune, sentimente) si trupul meu, este evident chiar si din blogul asta; sunt inca departe de aprofundarile cele mai exhaustive in diverse teme.

Ba chiar pot spune ca de multe ori intalnim la oameni care nu il recunosc pe Dumnezeu (ca Proiectant si Arhitect al intregii lor fiinte), modalitati de sondare mentala mult mai adanci (in anumite zone ale cunostintei umane, nu neaparat in cele de natura spirituala).

Si lipsa asta de profunzime in multi din fii Lui Dumnezeu, trebuie sa spun ca de cele mai multe ori a fost cauzata de ... RELIGIOZITATE (nu religie!), alta manevra din umbra a unui parlit de inger, care, daca a vazut ca nu reuseste sa elimine crestinismul din exterior, a facut tot posibilul sa se infiltreze si sa creeze inca din primele secole, un curent de crestinism legalist, care a avut printre alte efecte devastante (reducerea si apoi eliminarea dimensiunii dimanice, supranaturale, din relatia cu Dumnezeu: profetiile, viziunile, vorbirea in limbi - ca revers al fenomenului de la Babel, miracolele, vindecarile, etc), si reducerea creativitatii, incuierea mintilor, clasificarea oricarui domeniu in care intelectul ar putea excela, drept profan, si nepotrivit celor "spirituali", de ca si cum toate cele care se vad nu ar fi fost rezultatul "celor care nu se vad" (asa cum orice realizare artistica este rezultatul unui gand, proiect nepalpabil, in prima faza!!!).

Dezvoltarea asta intelectuala a "nerecunoscatorilor" a avut lor tocmai datorita faptului ca au fost foarte putin atinsi de tentacula otravitoare a religiozitatii. Nu au fost inhibati de tontescul "Crede si nu cerceta", care printre altele, tin sa mentionez, ptr cei care inca nu au aflat, ca nu se afla in Biblie, dar ... s-a avut grija sa fim inoculati cu el, ca si prijncipiu de capatai al celor care ar vrea "sa intre in gratiile Celui Prea-Inalt"!!

Sa revenim (inainte de a ma infierbanta si a ma lasa prea dominata de repulsia fata de "mormintele varuite"): daca excelarea asta intelectuala a celor nerecunoscatori nu trece printr-o "baie" regeneranta, purificanta a motivatiilor, care sa indeparteze acele scheme fixe umaniste si ateiste din interiorul ei, si sa directioneze focusul de pe persoana insasi (ca Originator si Perfectionator al lor, si al intregului univers) pe Cel care merita toata lauda, risca sa le devina piedica mai degraba decat trambulina, in ceea ce priveste destinul lor vesnic.

Vreau sa mai adaug ca oricum, adevarata intelepciune nu consta in multitudinea de informatii detinute, ci in modul in care sunt gestionate si aplicate toate aceste informatii.

Prin urmare, de mult mai multa intelepciune au dat dovada cei care poate intelectual au stiut mai putine, dar au pus in actiune acel putin, incat sa rodeasca de 30, 60 sau 100 de ori acel putin, decat cei care au detinut kintale de cunostinte, oameni de stiinta uneori, care insa au sfarsit prin spitale de nebuni, ori s-au inecat in alcool, pierzandu-se in propriul labirint al relativitatii lucrurilor pe care si l-au creat, ori si-au destramat familiile, sau n-au avut niciodata una, negustand niciodata adevarata dragoste in natura ei neconditionata, care imbraca si da sens tuturor lucrurilor.