Tuse - la ce bun?

Acum 4 sau 5 saptamani intr-o duminica, la biserica am avut niste momente de inchinare atat de "tari", alaturi de ceilalti copii ai Lui!
I-am simtit prezenta intr-un mod special. M-am predat inca o data in mana Lui, si i-am oferit libertatea sa-si implineasca voia Lui in mine, sa-mi arate ce mai are nevoie de plivire, ce mai sta inca in calea implinirii scopului Lui deplin in viata mea.
Eram gata de urmatorul nivel.

Dupa cateva zile a inceput sa ma necajeasca o tuse care a durat 4 saptamani. (Pana ieri.)
Drept urmare a trebuit sa o las mai moale cu vocalizele si cu cantatul acasa, in momentele mele intime cu Dumnezeu.
Primele 3 saptamani au fost cum au fost, dar a 4-a a fost teribila.
Stiam ca orice disfunctionalitate nu vine de la El, si stiam ca la cruce El a purtat nu numai pacatele mele, ci si bolile mele.
In cateva raduri am declarat adevarul asta asupra gatului meu, si am ridicat rugaciuni de multumire ptr ceea ce Isus a facut din dragoste ptr mine acum 2000 de ani, insa... pe un ton retinut, timid.
La un moment dat insa, cand am vazut ca incepe sa se ingroase gluma iar tusea nu dadea nici un semn ca ar da inapoi, am avut senzatia ca mi s-a umplut paharul!
Am apelat la toata credinta si autoritatea pe care stiam ca Dumnezeu mi le-a pus la dispozitie (nu ptr ca as fi eu o fata "de treaba", ci ptr ca sunt creatia Lui si ma iubeste), si am gonit-o afara. M-am declarat vindecata in Numele Lui Isus Hristos. Apoi am inceput sa astept manifestarea a ceea ce primisem in duhul meu.
Mar 11:24 De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.


Dar... se vede ca inca mai aveam multe "fortarete" de prejudecati din trecutul meu, (cu amestec de concepte biblice si "semi-biblice") care imi produceau inca dubii (subtile si involuntare, inconstiente pe moment de multe ori) cu privire la faptul ca E MEREU VOIA LUI DUMNEZEU SA FIM SANATOSI, prin urmare vindecarea mea intarzia sa se manifeste.

Chiar daca nu a trimis El tusea peste mine, totusi El a luat lucrul cu care dusmanul m-a atacat, si s-a folosit de ast' eveniment... ca sa ma invete ceva:

In tot acest timp de 4 saptamani, momentele mele de inchinare acasa cam tot timpul se sfarseau cu frustrare, confuzie si lacrimi, ptr ca aveam impresia ca nu o pot face complet, daca nu este si "externalizata", prin vocea mea!
Confuzie ptr ca nu intelegeam de ce nu vad si manifestarea vindecarii pe care stiam ca am primit-o. (manifestare despre care toata viata o sa invat de ce uneori nu o vedem)
Lacrimi ptr ca efectiv imi lipsea cantecul mai mult ca oricand, tocmai in perioada asta in care Dumnezeu ma promoveaza tot mai mult in destinul Lui ptr viata mea, de a invita si pe altii in Curtile Lui, prin cantec...

Poate ca vindecarea mea ar fi sosit mai repede daca as fi fost mai inteleapta, si as fi luat pauza TOTAL, dar nu am facut-o, continuand inca sa cant sambetele (repetitie) si duminicile, asa cum puteam.
(Intr-o duminica chiar mi-a placut tare cum a sunat vocea mea, mai ragusita, mai rock!)
Nici prin cap nu mi-a trecut sa ma dau deoparte vreo duminica de la partea mea in biserica... (as fi avut inca 1 ocazie sa invat si mai bine ca lumea se invarte si fara contributia mea ...;))
Dar acum, cand in sfarsit am inteles ce trebuia sa inteleg, realizez, uitandu-ma in urma ca Dumnezeu, daca a vazut ca eu nu inteleg cum trebuie sa fie inchinarea mea fara sa fie nevoie sa ma lovesc cu capul, ci pur si simplu cu Cuvantul in brate, citind experientele altora, a fost constrans sa constate "datul meu cu capul", pe care apoi l-a folosit sa imi reveleze adevarul care trebuia sa il inteleg.

Cand mi-am povestit trairile lui Ovidiu si unei dragi surori din biserica, Dumnezeu s-a folosit de ei, si m-a provocat sa ma gandesc, sa realizez ca in lumea spirituala am deja tot ce am nevoie ca inchinarea mea sa fie suficienta!
El nu are nevoie de vocea mea ca sa vada cat de mult Il ador! Adorarea mea in duh este cat se poate de TOTALA si completa, ptr ca locul unde locuieste El in mine e duhul meu, si ceea ce are El nevoie de la mine IN PRIMUL RAND este duhul meu!
Iar duhul meu Ii poate inalta o muzica pe care vocea mea nu o poate exprima nici pe departe...!
Cand am lasat ca adevarul asta sa prinda viata in mine, am simtit ca mi-au cazut niste solzi de pe ochi, si o pace ca o mare...
Oh..., toata fiinta mea si-a cerut iertare ptr ingamfarea de a considera intimitatea mea cu El "integrala" doar daca exista articularea ei cu o exprimare care tine de lumea materiala...
Cu un ochi sau fara un ochi, cu o mana sau fara o mana, cu vocea sau fara vocea mea, El ma cheama in acel loc intim, unde elementele care tin de simturile fizice devin secundare, indiferent de cat de sublim ar suna ele (sunetele)...

Da, este minunat cand se impletesc cele 2 lumi, cand inchinarea "in duh" are loc pe armonii muzicale bine construite, ptr ca in final El ne-a dat corpul cu aparatul fonic, deci Da, e fain cand tot mecanismul este complet, dar... eu trebuia sa inteleg ca fiecare element are o finalitate diferita, iar vocea mea fizica este doar un dar pentru lumea din jurul meu, un instrument de chemare, un indicator ptr generatia asta perversa si corupta inspre frumusetile divine, nicidecum modul meu personal, tipic (pe care ajunsesem sa il consider EXCLUSIV) de a ma prezenta eu in fata Lui.
Sunt atatea inimi care Il adora chiar si fara o voce care sa sune armonios dpdv al undelor sonore!...

Am uitat sa spun ca luam si picaturi, si sirop, ma luptam pe toate fronturile ptr vindecarea mea...
Dar abia alaltaieri (cand s-au incheiat cele 4 saptamani) am inteles deplin ce inseamna "Adevaratii inchinatori se vor inchina in duh si in adevar!"
Abia incepand de alaltaieri am inceput sa vad imbunatatiri in tusea mea.
Azi aproape ca nu mai am nimic!

E ca si cu credinta si cu faptele: ceea ce vede Dumnezeu si care ne pune in stanga sau dreapta (oi sau capre) e credinta = inchinarea in duh!! DAR ceea ce apoi determina rasplata, si ce vom face in acea parte (dreapta sau stanga), sunt faptele = cum ai lasat inchinarea sa transpara in viata fizica, ce-ai facut cu ea (am pus talantul, vocea la treaba, l-am lucrat, l-am tratat cum am stiut mai bine, fiind templul Duhului Sfant, am incurajat si pe altii, batand din palme, fiind sugestiv, am dansat incurajand si pe altii sa intre in cercul puterii crescute cand suntem mai multi, etc, etc...)!

Multumesc, Doamne, ptr cate imi descoperi!
Te Ador!