Natura Lui Dumnezeu

Ptr tine, tengie, si nu numai...!

Daca cineva ar veni sa-mi insire verzi si uscate despre sotul meu, as zambi, si ... l-as invita "sa manance mai intai un sac de sare" cu el(cum se spune la noi in popor), si apoi sa-mi spuna care e adevaratul lui caracter.

Nimeni nu poate cunoaste cu adevarat cum e o persoana de la distanta, interpretand subiectiv unele gesturi ici-colo.

La fel, nu putem spune ca stim noi CUM e Dumnezeu, pescuind cate un episod in mod selectiv din Vechiul Testament, daca nu ii dam curs invitatiei:
Apoc 3:20 Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

Din pacate, multi nu il invita TOCMAI ptr ca au o imagine distorsionata despre El...

Sa o luam de la inceput.

Daca Dumnezeu e Dragoste, atunci cand a creat ingerii, le-a dat liberul arbitru, ca sa poata alege din propria lor vointa sa raspunda la Dragoste.

Era de asteptat ca liberul asta arbitru mai devreme sau mai tarziu sa fie folosit in toate directiile, inclusiv cea impotriva Datatorului ei.

Era un risc pe care Autorul si l-a asumat, dar... nu se putea altfel.

Apoi, tot fiindca El e Dragoste, a creat si omul, caruia i-a dat un anumit domeniu, Pamantul, sa fie Rege pe el, "dupa chipul si asemanarea Lui", tot cu acelasi liber arbitru.

Creatia omului a fost ceva cu totul si cu totul special.

Si aceeasi ocazie de a raspunde din propria intitativa i-a fost data si Lui, oferindu-i-se posibilitatea de a se opune prin "fruct".

Insa omul, spre deosebire de Lucifer, a intors spatele la Dragoste cazand intr-o pacaleala mai mult decat din premeditare.

Si din cauza asta, omului i s-a dat sansa de a se reintoarce la relatia cu Creatorul lui, spre deosebire de Lucifer, care nu a avut nici un ispititor.

Vreme de 2mii si ceva de ani de la nasterea ei, Dumnezeu s-a raportat la omenire in general "prin har", netintand cont de actiunile care derivau din natura lor, care devenise corupta. Nu le IMPUTA consecintele firii lor pacatoase.
Rom 7:9 Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam.

De ex. Cain nu a trebuit sa plateasca "dinte ptr dinte", ci a fost din contra, protejat.

Iar asta se intampla in virtutea unei promisiuni de rascumparare facuta imediat dupa cadere: "Samanta femeii va zdrobi capul sarpelui".

Si unica sansa ca omul sa poata avea o relatie cu Dumnezeu era prin credinta in acea promisiune, si punerea in actiune a acelei incredintari, simbolizand-o prin varsarea sangelui unui miel, ca o umbra a ceea ce urma sa vina!

Din pacate, tratamentul asta "de har" omul incepuse sa-l interpreteze gresit: se comparau unii cu altii, "si-asa, nu se intampla nimic daca fac ceva gresit", si incet-incet s-au adancit atat de tare in intunericul din inima lor, incat l-au eliminta complet pe Dumnezeu din vietile lor.

Se facuse o cangrena atat de oribila, incat era nevoie de o amputare, ptr ca mentine in viata stropul de Bine care mai pulsa.

Asa ca a fost nevoie de un potop.

Insa la scurt timp dupa aia, omenirea se indrepta exact in aceeasi directie.

Si cunoscandu-ne mai bine decat oricine, Dumnezeu a mizat pe orgoliul omului, si i-a dat Legea.

Cu 2 directii:

1. Stiind ca omul tine la reputatia lui in fata celorlati oameni, i-a dat un Standard cu care sa fie masurat de catre ceilalti. Si daca nu o face ptr el insusi, macar de ochii celorlalti va incerca sa mentina un oarecare nivel de "moralitate" intre el si ceilalti, daca nu de unul singur, intre cei 4 pereti...

Deci ptr a pune franele partial la procesul de decadere morala DIN EXTERIOR.

2. ptr a ne deschide ochii, sa ne constientizam starea.

Daca tot credeam ca suntem asa de buni, si ca am putea avea vreun merit personal vreunul, atunci... Dumnezeu ne-a dat Standardul Lui, sa vedem cat de inalta e puritatea Lui, si ca nimeni nu se poate ridica pana acolo.

Era scris ca trebuiau implinite TOATE acele legi. Si cine incalca una, le incalca pe toate.

Dumnezeu a vrut sa ne arate prin Lege care era situatia noastra de fapt.

"Daca tot credeti ca sunteti suficient de buni sa pretindeti ca meritati sa aveti acces la Lumea mea, atunci: poftim Legea, sa vedem daca chiar puteti cu propriile forte sa va ridicati!"

Perioada cat a fost valabila Legea, din pacate comporta si imputarea propriilor abateri de la Stadard fiecarei persoane in parte!!

Si din cauza asta, citim episoade in Vechiul testament, care par a arata o latura cruda a lui Dumnezeu.

Insa ... ceea ce este crud de fapt, este spatele pe care omul l-a intors lui Dumnezeu.

Era nevoie ca Dumnezeu sa ii lase pe oameni o vreme sa vada ce inseamna sa isi poarte singuri consecintele propriei naturi.

Si din pacate, da, asta a insemnat sa se dea la o parte, sa permita ingerului mortii sa secere in dreapta si in stanga, nu ptr ca El a dorit-o, ci ptr ca omul a ignorat avertizarile lui, si L-a scos din schema.

Si absenta Lui a insemnat prezenta Raului, sub diferite forme: boala, saracie, moarte...

In sensul asta se pot interpreta versete ca:

Deu 32:39 Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.
Isa 45:7 Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

A fost dura ptr Dumnezeu sa asiste la perioada asta, insa ... era necesar.

Bineinteles ca efectul ping-pong la Lege, a fost o dezlantuire si mai apriga a naturii pacatoase din noi.

Cu cat ni se spune "Sa nu..." cu atat firea se incinge mai tare sa faca ceea ce i s-a spus ca nu-i face bine, degeaba...
păcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. De pildă, n'aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” (Rom 7:7)

E ca si in intamplarea aia in care un om cu un caracter deosebit de bun, a vrut sa domesticeasca niste cai pe care ii avea pe o pasune, ca sa-i mule pe alta pasune.

Asa ca a incercat cu un lat in jurul gatului sa incerce sa-i ghideze. Insa... asta nu a facut altceva decat sa scoata la iveala toata salbaticia din ei: s-au zbatut pana la sange, nestiind sarmanii ca latul le salva viata: altfel, daca nu puteau fi transportati de pe acea pasune, urma sa fie impuscati.

In final sleiti de puteri, caii au cedat, si au putut fi transportati, insa.. de cate ori se apropia proprietarul de ei, pe noua pasune, puneau rapid capul in jos si tremurau de frica, din cauza ca au interpretat complet gresit gestul proprietarului, atribuindu-i niste calitati pe care el nu le avea.

Salbaticia din ei insisi i-a facut sa sufere atat de mult, nu latul proprietarului.

Latul de fapt i-a dus spre salvare.

La fel Legea. Ne-a dus spre salvare. A scos la iveala ceea ce eram de fapt, inauntru, in duhul nostru, si ne-a arata nevoia de a fi salvati cumva de noi insine.

Legea arata cu degetul spre Isus.

Ceea ce a avut loc la cruce, a fost incheierea perioadei in care Dumnezeu le-a imputat fiecaruia propriile consecinte, incheierea lerioadei de "lectie", si inaugurarea perioadei in care
Ierem 31:34 Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicînd: „Cunoaşte pe Domnul!” Ci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.

Ptr ca acum Dumnezeu ne pune la dispozitie o schimbare din interior spre exterior, o regenerare "a priori":

Singurul care a putut implini Legea deplin a fost Isus, si neprihanirea asta ne-a facut-o cadou fiecaruia.

E mereu voia lui Dumnezeu sa fim vindecati? V

Unii spun ca bine-bine, nu Dumnezeu trimite boala, nu e voia lui sa o experimentam, INSA EL O INGADUIE, ca sa invatam lectii de caracter.
Daca vrem neaparat, omeneste vorbind, putem sa vedem lucrurile si asa, dar asta nu inseamna ca boala ar putea fi numita Voia lui permisiva, ptr ca Dumnezeu este absolut, si voia lui este la fel de absoluta. Ori alba, ori neagra.

Dumnezeu nu consimte tacit boala, la fel cum putem spune ca Dumnezeu nu consimte tacit pacatul (ptr ca sunt interdependente in existenta lor). El face tot posibilul sa il stopeze, ne pune tot felul de piedici, semnale de atentionare, insa in cele din urma suntem noi cei care permitem si decidem soarta noastra, atat spirituala cat si fizica.

La punctul asta multi ar indrepta degetul spre diversele situatii din Vechiul Testament, cand Dumnezeu a trimis (adica a autorizat) lepra peste Miriam, sau moartea printr-o anumita boala peste intaii nascuti ai familiilor egiptene, etc.
Trebuie intai precizat ca vorbim de perioada Vechiului Legamant al Legii, cand omul se raporta la Dumnezeu pe baza de merite, invers fata de cum o facem noi, prin har.

In niciunul din cazurile astea boala nu era o "binecuvantare", ci era un blestem, o pedeapsa: despre Miriam nu s-a mai spus nimic altceva decat ca a murit curand dupa aia. Nu a mai fost reabilitare dupa.
Boala nu i-a ajutat cu nimic, ci le-a facut rau. Mai bine zis, si-au facut singuri rau.

Deuternom 28 afirma clar ca boala e un blestem, nu o binecuvantare.
Da, era o vreme cand Dumnezeu s-ar putea spune ca trimitea uneori boli peste oameni, (chiar asa e si terminologia biblica, dar ... o sa vedem mai incolo exact nuantele de traducere, de la caz la caz) ptr ca asa a ales El: a rezervat aceasta fereastra de timp in care oamenii isi experimentau consecintele pe propria piele, insa NU ptr ca ar fi inventat El boala, si ar fi dorit-o, ci ptr ca, fiind scos din schema, prin neascultare, absenta Lui a insemnat prezenta dusmanului cu toate nenoricirile lui, si sub Vechiul Legamant omul nu avea nici o autoritate asupra dusmanului, era la dispozitia lui!!
Despre "cauzalitatea cazul Iov" voi vorbi in interiorul altei teme ;)

Galateni 3:13,14 spune ca "Hristos ne-a rascumparat din blestemul legii, facandu-se blestem pentru noi (caci este scris: Blestemat este oricine care atarna pe lemn) pentru ca binecuvantarea data lui Avraam sa vina peste neamuri, in Hristos Isus, pentru ca noi sa primim, prin credinta, promisiunea Duhului"
Si dupa cum am mai spus, daca unii oameni refuza sa asculte si sa invete din Cuvant, care ne explica ce s-a ales de blestem, si cum putem beneficia de binecuvantare in toate formele ei (nu prin merite, ci simplu, crezand), atunci bineinteles ca prin incapatanarea sau nestirea lor il exclud pe Dumnezeu (uneori complet, alteori doar cu privire la aspectele fizice ale binecuvantarii), iar asta ii expune saraciei si bolilor, care... pot cu chiu cu vai deveni profesori, INSA... NU ASTA E SISTEMUL PROIECTAT SI VOIT DE DUMNEZEU!

Deci e gresit sa spunem ca Dumnezeu i-a paralizat pe unii, ca sa ii invete o lectie de caracter.
Cat de crud am clasifica un parinte care rupe un picior copilului ptr ca nu e prea ordonat, ba chiar serviciile sociale l-ar lua la rost, insa ... pe Dumnezeu nu ne sfiim sa-l ponegrim cu astfel de trasaturi, de ca si cum El insusi nu ne-ar fi spus:
Mat 7:11 Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

Si tocmai de asta, la vremea hotarata, toate efectele neascultarii, deci si bolile umanitatii au fost puse 1 data ptr totdeauna peste Mielul Bland...

Sa ajungem sa credem ca anumite boli de care nu suntem vindecati sunt rodul unui plan neinteles prea bine al lui Dumnezeu, este farsa cea mai vicleana pe care dusmanul o masluieste in viata credinciosului, cu scopul specific de a nu mai cauta vindecarea, de a crea sentimente de condamnare legalista, confuzie (ptr ca totusi inca mai apelam la pastile de cele mai multe ori), si cel mai grav de a da vina pe Dumnezeu pentru raul respectiv, si de a iesi din cursa cat mai rapid posibil, ca doar ... "ne-a sosit ceasul", cand Dumnezeu ne expune atat de clar proiectul lui ptr noi, de viata lunga:
Psa 91:14-16 „Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-deaceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Cînd Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strîmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mîntuirea Mea”.

Boala este consecinta mai multor factori:
In primul rand pacatul individual poate fi elementul care da loc dusmanului sa dezlantuie o neputinta (Ioan 5:14): Sentimente si stari ale sufletului negative nu fac nimic altceva decat sa deschida larg usa dusmanului, invitandu-l sa-si faca de cap.
In momentul in care am crezut si am primit darul de la cruce, duhul fiecaruia dintre noi a fost regenerat instantaneu, si sigilat (ptr totdeauna, daca alegem sa ramanem asa), insa ... oricat de crestini si rascumparati in duh am fi, daca nu ne daruim continuu restul fiintei noastre lui Dumnezeu, si supunem orice gand rob lui Hristos, atunci ... cu siguranta dusmanul va incerca sa castige cat mai mult din restul fiintei unde mai poate avea inca acces, prin nestiinta noastra.
Rom 6:16 Nu stiti ca atunci când va dati pe voi însiva ca sclavi ca sa ascultati de cineva, sunteti sclavii celui de care ascultati: fie ai pacatului, care duce la moarte, fie ai ascultarii, care duce la dreptate?

In alte cazuri pur si simplu e vorba de influente demonice generationale, care tin de vointa intentionala a cuiva la un moment dat, si apoi de cea permisiva (constienta sau inconstienta) a urmasilor sai, transmisibile deci chiar din stra-stra..., care actioneaza asupra mult prea multor nou-nascuti... :(
Stiu ca deschid o rana foarte delicata, insa ma limitez la a spune doar atat: de ne-am da seama de cata putere si influenta si responsabilitate suntem dotati, FIECARE DINTRE NOI, CA ADULTI, atat ptr noi insine, cat si ptr viata micutilor care ne sunt dati ptr o vreme...!!

Sau alteori poate fi consecinta doar a faptului ca traim intr-o lume imperfecta, afectata in mod direct de coruptibilitatea spirituala adamo-evica ;) , de unde diverse disfunctii cromozomiale, deci nu neaparat a unei vine personale, sau a (stra)parintilor, ca si in cazul din Ioan 9:2.
Un raspuns complet in fiecare caz doar Dumnezeu il poate da.

Insa ... ptr toate aste cazuri, chiar daca uneori nu stim cauza, solutia exista, destul sa intindem mana spre ea!

De ce spun ca suntem noi cei care decidem destinul nostru spiritual si fizic, si ca solutia sta in mainile noastre?

Hai, poate pana in prezent nu am stiut, insa ... intrebarea se pune: ce facem de acum incolo?

Proverbe 3:6-8 si 4:20-22 arata ca viata dupa principii sanatoase e sanatate si bunastare ptr organism: "Nu te socoti singur intelept: teme-te de Domnul, si abate-te de la rau. Aceasta va aduce sanatate trupului tau, si putere oaselor tale.

Cinsteste pe Domnul cu ceea ce ai, si cu cele dintai roade din venitul tau: caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug..."

"Fiul meu, ia aminte la cuvintele mele, pleaca-ti urechea la spusele mele.
Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
Căci ele sînt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor."

E mereu voia Lui Dumnezeu sa fim vindecati? IV

Imi mai ramasese sa scriu despre infirmitatea lui Timotei si a lui Trofim.

Timotei suferea de frecvente imbolnaviri, mai precis de stomac.

Pavel ii recomanda in 1 Timotei 5:23: "Sa nu mai bei numai apa, ci sa iei si cate putin vin, din pricina stomacului tau si a deselor tale imbolnaviri".

Pavel nu il consoleaza pe Timotei spunandu-i ca e voia lui Dumnezeu ca el sa sufere, sau ca trebuie sa suporte acea boala pentru ca asa i se va ascuti credinta.

Din contra, Pavel ii spune "bea un pic de vin, si nu numai apa". Pavel ii da un sfat concret despre CUM sa lupte impotriva bolii, si sa o elimine din viata lui.
(ptr ca uneori vindecarea anumitor afectiuni consta pur si simplu in adoptarea unui stil de viata si alimentatie mai sanatos, o sa fac alta postare despre chestiunea asta)

Unii ar putea spune: "Vezi? Si Pavel zice ca vinul face bine, e un medicament"
Dar ... asta e departe de ceea ce vrea Pavel sa ne transmita.

Haideti sa analizam un pic contextul.
E vorba de niste conditii de viata cu cca. 2000 de ani in urma. Apa potabila era un lux pe care azi noi cu greu il intelegem. Din pacate inca se mai pot regasi conditiile astea in tarile subdezvoltate.
Cei care calatoresc sau locuiesc in astfel de parti ale lumii, au parte destul de des de imbonaviri de stomac (pe langa alte afectiuni).
Sfatul lui Pavel ar fi echivalentul de azi la "bea si altceva, sucuri, sau apa ambalata, si nu numai apa locala."
Ei nu aveau ca si noi azi nectare la cutie sau alte alternative; aveau vin, care trecand prin fermentatie, era mai pur biologic vorbind decat apa.

Deci daca vrem sa fim coerenti cu restul Scripturii, putem trage concluzia ca nu e vorba de nici un fel de boala cronica pe care Timotei ar fi avut-o, si pe care ar fi trebuit sa o indure stoic, ci doar o situatie pasagera, care putea fi remediata foarte simplu.


Inca un pasaj discutabil este cel in care Paul spune ca "Erast a ramas in Corint iar pe Trofim l-am lasat bolnav in Milet" 2 Timotei 4:20.
Iar mentalitatea pe care o combat ar spune: "Vezi? Pana si Trofim, unul din tovarasii lui Pavel nu a fost vindecat, deci probabil ca nu e mereu voia Lui Dumnezeu sa fim vindecati".

Vreau sa clarific mai intai un lucru: conceptul ptr care ma lupt eu aici nu e ca absolut toti primim vindecarea efectiva, manifestata fizic. INSA lipsa manifestarii asteia in toti nu inseamna ca asta si e voia lui Dumnezeu!
Mare parte din oamenii de pe planeta nu sunt mantuiti, dar asta nu inseamna ca Dumnezeu nu vrea mantuirea tuturor, din contra, este scris ca "El este ispasirea pentru pacatele noastre; si nu numai ptr pacatele noastre, ci si pentru ale lumii intregi." (1 Ioan 2:2)
Dar beneficiaza toti de ispasirea Lui? Nu, ci doar cei care cred.

Nimeni nu poate primi vindecarea doar pe baza credintei altuia (cu exceptia unor cazuri de inconstienta). Nu e ceva magic, pui mainile si abracadabra iaca vindecarea!
Trofim nu ar fi primit vindecarea doar stand in preajma lui Pavel. Oamenii trebuie sa creada ptr ei insisi.
La fel si Trofim. Biblia nu ne spune de ce a fost lasat la Milet bolnav.
Dar e consistent cu Insasi Cuvantul lui Dumnezeu sa interpretam ca el credea in vindecarea trupului, dar a fost nevoie de un scurt interval de timp pana sa i se manifeste fizic vindecarea pe care a crezut ca a primit-o in duhul lui, iar Pavel nu voia sa mai astepte!
Daca citim mai departe in Fapte, e evident ca Trofim i s-a realaturat lui Pavel in calatorie, ptr ca era in Ierusalim cand Pavel a fost aruncat in puscarie.
Asadar Trofim nu a ramas bolnav, nu a ramas la Milet, deci foarte probabil ca a fost vindecat prin credinta.

Putinele detalii sunt insuficiente asadar, ptr a formula o doctrina care sa fie contradictorie cu restul Scripturii.

Ce ma perfectioneaza?

Ieri iar am avut din nou parte de dialog contradictoriu cu o ruda de-a mea, ptr faptul ca eu cred ca este Voia lui Dumnezeu sa fim sanatosi si prosperi in toate aspectele vietii, nu numai in cele spirituale.
Cum de pot sa consider ca bolile si saracia n-ar fi invatatorii nostri speciali de la Dumnezeu, trimisi pentru a ne oferi desavarsirea?

Desi am mai scris despre lucrurile astea in alte posturi (Binecuvantari si Blesteme), incerc sa mai aduc si alte argumente, tot cu fundamente biblice!

Ptr noi, cei care suntem parinti, care este modalitatea NUMARUL UNU de a ne instrui copiii, de a-i ghida?
Evident ca instrumentul NUMARUL UNU sunt cuvintele.
Le oferim calea prin instructia verbala.

Care este modalitatea pe care Dumnezeeu ne-a lasat-o ca sa ne slefuiasca si sa ii asemanam Lui tot mai mult?
2 Timotei 3:16 "Toata scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in dreptate, 17 pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie cu totul desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna."

Evident ca atunci cand eu, ca mama, ii spun copilului meu de 2, de 3 ori, sau chiar de 5 ori sa nu se joace cu focul, si el tot invers face, atunci sunt silita sa il las sa se arda un pic la manutza, ca sa invete pe pielea lui efectele neascultarii.
Faptul ca imi retrag momentan si partial prezenta, lasand-o sa faca cum crede ea, ptr ea lucrul asta devine o lectie.

Dar nu e ceea ce eu imi doresc!!

(Bineinteles ca in cele spirituale, lucrurile nu stau atat de simplu ca si cu copiii. In cazul lor de multe ori sunt nevoita efectiv sa intervin, impotriva vointei lor, ptr a le salva viata uneori, sau cu pedepse proiectate de mine (o zi fara desene animate), palmutze uneori, ptr a crea teren cat mai ostil rebeliunii care vrea sa dea roade in ei, nu atat bazandu-ma pe constientizarea lor proprie, cat doar pe simpla asociere cauza-efect pe care o pot realiza si ei in forma mai rudimentara, in primii ani de viata.
Insa in ceea ce priveste relatia noastra cu Dumnezeu, ca adulti, nu mai putem face aceasta paralela, intrucat noi suntem pe deplin constienti de toate actiunile si motivatiile noatre, si Dumnezeu nu poate interveni in acelasi mod in care intervenim noi peste copii nostri.
El respecta vointa fiecaruia, si din cauza asta Dumnezeu nu ii va salva pe unii de la moarte, daca ei au ignorat sau au permis de-a lungul anilor sa li se infunde atat de tare urechile, incat sa nu mai auda Cuvantul Lui soptit in inima lor, .... oh... cate as mai scrie, despre cum Dumnezeu poate vorbi nu numai prin Logos=Cuvantul scris, ci si Rhema=Cuvantul revelat, personal, direct... in 4 randuri Dumnezeu mi-a salvat viata a mea, si fetelor mele, din cauza ca m-am aflat pe frecventa Lui, cand mi-a vorbit in inima, sa stau frumusel acasa, sau cand i-a vorbit lui Ovidiu la munca sa se roage, desi nu stia ptr ce, cand Giulia era cu capul la fund, acum 4 ani la mare...)

Cum suntem noi curati/curatiti de Dumnezeu?
Care este metoda pe care o are El la inima ptr noi?
Azi dimineata citeam versetele astea: "pe fiecare mladita care aduce roada, El o curata, ca sa aduca si mai multa roada.
Voi sunteti deja curati datorita cuvantului pe care vi l-am spus!" (Ioan 15:3)

Apoi peste cateva capitole, am citit cu mare bucurie versetul asta, in rugaciunea Lui Isus: "Sfinteste-i prin adevarul Tau. Cuvantul Tau este adevar!" (Ioan 17:17)

O, Doamne, in cate moduri vrei sa ne vorbesti, si noi... cum Te mai ignoram!

Ne-ai lasat asa o mare comoara, un manual de instructiuni atat de extraordinar, si noi... preferam sa fim invatati tot din "datul cu capul", din frigerea degetelor, din boli si saracie, ptr ca ignoram sau clasificam "doar ptr apostoli, si imposibile si inaccesibile noua" versetele in care ne spui ca "Prin ranile Lui suntem vindecati" (Isaia 53, 1 Petru 24), si "Preaiubitule, ma rog sa prosperi in TOATE LUCRURILE si sa ai sanatate, dupa cum prospera sufletul tau" (3 Ioan 2), si "generatia celor drepti va fi binecuvantata. Bogatie si belsug sunt in casa sa..." (Ps 112:2,3), si atatea altele...

Da, cand ignoram Cuvintele Lui, atunci El este obligat sa se dea deoparte, si sa ne lase sa invatam blandetea, rabdarea, indelunga rabdare, obiectivitatea, constientizarea a ceea ce suntem, etc, etc, din propria incapatanare.

Cand nu lasam sa ne modeleze El cu Cuvintele Lui, atunci sigur ca Dumnezeu va fi obligat sa ne modeleze prin experientele negative in viata, care vor constitui o disciplina.

Si bine ar fi macar in ceasul al treishpelea, sa ne putem dezbraca de orgoliu, si sa suferim moartea eu-lui, si sa nu dispretuim disciplina lui Dumnezeu:

"Si ati uitat sfatul pe care vi-L da ca unor fii; (prin urmare) Fiul meu, nu dispretui disciplina Domnului si nu te descuraja cand esti mustrat de El. caci Domnul disiplineaza pe cine iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu care-L primeste.... Dumnezeu ne disciplineaza pentru binele nostru, ca sa fim partasi ai sfinteniei Lui" (Evrei 12:5-11)

Asta inseamna ca disciplina usturatoare este metoda pe care Dumnezeu a avut-o in inima de la intemeierea lumii sa o aplice ptr a ne ajuta sa fim asemeni Lui?

NU!!

Ci la asta Il obligam noi sa recurga, dar ... atentie: asta e valabil doar ptr "orice fiu care-L primeste", nu ptr oricine...

Si care este partea Lui Dumnezeu in disciplinare asta despre care am vorbit?

El pur si simplu s-a dat deoparte: NU este EL Cel care trimite o boala peste noi, sa ne disciplineze!!

El doar se da la o parte, ptr ca asta am vrut noi!!

INSA, in momentul in care El s-a dat deoparte, si umbrela protectiei de deaspura noastra s-a inchis, vai-si-amar de noi! Nu e de mirare ca suntem loviti de boli, de lipsuri de orice fel, de depresii, de momente in care ne simtim pur si simplu bantuiti de duhuri rele, incalabili de a resista tentatiilor, etc, etc...

Diavolul este autorul tuturor nenoricirilor, asa cum am mai scris in alta postare!!

El "vine doar sa fure, sa ucida si sa distruga".

Insa, poate Dumnezeu sa se foloseasca de experientele astea negative, sa ne ajute sa invatam ceea ce din "vorba buna" nu am inteles??

Poate, si inca cum!!

Si atunci SIGUR ca suferintele rezultate din neascultare POT deveni niste invatatori.

Dar ... asta este cu mult departe de inima Lui Dumnezeu si dorinta Lui pentru noi, mult departe pe planul Lui perfect ptr viata fiecaruia dintre noi!!!

Sunt perfecta sau nu sunt perfecta?

Bineinteles toti stim ca e o absurditate sa afirmam ca atat cat mai respiram in trupul asta, ne-am putea numi perfecti!

Si totusi... Cuvantul Lui Dumnezeu face niste afirmatii care ar putea parea contradictorii, in privinta asta.

In scrisoarea catre Filipeni 3:15, ap. Pavel spune asa:

"Gandul acestea deci, sa ne insufleteasca pe toti care suntem desavarsiti; si daca in vreo privinta sunteti de alta parere, Dumnezeu va va descoperi chiar si aceasta"

Insa, cu cateva versete mai sus, acelasi ap. Pavel, spune asa: "Nu ca am si castigat premiul sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Cristos Isus" (Fil 3:12)

Cum vine asta? O data sunt desavarsit, alta data nu-s?

Dilema ne-o rezolva tot Cuvantul:
In scrisoarea catre Evrei, cap 12:22-23 scrie asa: "Ci v-ati apropiat de Muntele Sionului... de adunarea in sarbatoare si biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri, de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, de duhurile celor drepti, facuti desavarsiti"

DUHURILE sunt cele facute desavarsite, prin atribuirea dreptatii Lui Isus fiecaruia dintre noi, cand am crezut!
Cum am mai scris in alte posturi, noi suntem fiinte triunice: duh, suflet (ratiune, sentiment, dirijate de vointa), si trup.

Din momentul in care am reusit sa inteleg distinctia intre cele 3, am reusit sa inteleg si aparenta dilema de mai sus.
Ceea ce are nevoie inca de perfectionare, este sufletul si trupul nostru.
Iacov 3:2 spune asa: "Caci toti gresim in multe feluri. Daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit ..."
In Romani 12:2 sunt chemata sa imi reinnoiesc mereu mintea mea, sa se poata conforma cu "Voia Lui Dumnezeu cea desavarsita" pe care plantat-o in duhul meu.

Desavarsirea duhului meu a fost in intregime lucrarea lui Dumnezeu in mine, si tocmai de aia misiunea aia e perfecta, si incheiata.
Insa desavarsirea gandurilor si a restului fiintei mele tine de mine, este rolul meu, iar asta va fi un proces care va dura atata timp cat voi mai fi in acest trup.

Despre mijlocul care mi s-a pus la dispozitie, catre desavarsire ... in postarea viitoare!

Cine sunt in Hristos - II

In Hristos sunt sarea pamantului si lumina lumii, si nu pot trece neobservata; pot darui mult celor care ma inconjoara.

Aroganta?
Nu, e realitatea!
"Voi sunteti sarea pamantului... voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate fi ascunsa" (Matei 5:13-16)

Viata mea nu e mizerabila si trista, ci abundenta in TOATE LUCRURILE in Hristos.
"Hotul nu vine decat sa fure si sa omoare si sa distruga. Eu am venit ca oile sa abia viata, si s-o aiba din belsug!" (Ioan 10:10)
Si aici ma refer la o gramada de lucruri, despre care am vorbit in posturile anterioare.
Am vreun moment in care imi centrez atentia prea mult pe lucrurile care nu merg, si sunt trista? Am vreun moment in care sanatatea mea este atacata?
E destul sa apelez la Cuvantul Lui, sa mi-l amintesc, sau sa il deschid, si Cuvantul Lui imi da bucurie, vigoare si sanatate in oase.
Despre lipsuri nici nu mai pot vorbi, ptr ca am invatat de multi ani ca raspunsul la ele este o viata de daruire. Si asta facem.
Si cu cat dam mai mult, cu atat avem mai mult! (exact opusul mersului lumii! ;))

In El sunt nu doar invingatoare, ci mai mult decat invingatoare in toate problemele care mi se prezinta in viata.
"Totusi, in toate lucrurile acestea noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit" (Rom. 8:37)

Nu exista circumstante care sa ma copleseasca, pentru ca prin Isus pot sa domnesc in viata!!
"Caci daca prin greseala unui singur om moartea a domnit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc pe deplin harul si darul dreptatii vor domni in viata prin Unul, Isus Cristos" (Rom. 5:17)

Fiecare nevoie a mea este satisfacuta de Dumnezeu, care e bogat in glorie!
In Hristos am vindecarea de orice forma de boala si durere fizica atat fizica cat si emotionala sau mentala.
"El Insusi a purtat pacatele noastre in trupul sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru dreptate; prin ranile Lui ati fost vindecati" (1 Petru 2:24)
Am fost vindecati, nu vom fi!!!
Imi ramane doar sa realizez adevarul asta deja prezent in duhul meu, si sa il proclam cu gura, si voi vedea manifestata si in lumea fizica victoria asta!
(Apoi, despre cum sa imi fac partea mea concreta, in mentinerea sanatatii mele, voi scrie in alt post, despre alimentatie si altele)


In ochii lumii voi parea exact ceea ce nu sunt:
"suntem priviti ca niste inselatori, macar ca (desi) spunem adevarul; ca niste necunoscuti, macar ca suntem bine cunoscuti; ca unii care murim, si iata, traim; ca niste pedepsiti, dar nu omorati; ca niste intristati, desi ne bucuram intotdeauna; ca niste saraci, dar imbogatind pe multi, ca neavand nimic, si totusi posedand toate lucrurile." (2 Cor. 6:8-10)

Cine sunt in Hristos - I

Lucrurile pe care urmeaza sa le scriu, eu le-am primit in mine, in duhul meu, inca din seara aia de vara, cand aveam 15 ani...
Si daca viata mea s-ar fi incheiat candva curand dupa acea seara, as fi ajuns cu siguranta in bratele Tatalui meu, insa ... fara sa fi reusit sa constientizez ce anume s-a intamplat cu adevarat inautrul meu, si fara sa fi reusit sa le scot "la suprafata", fara sa le fac sa se manifeste in viata mea terestra.

Unele din aspectele noii mele identitati le-am perceput imediat, altele ... au avut nevoie de multi ani.

Acum, desi am trecut printr-un proces progresiv de realizare, si odihna in ele, drept pentru care au inceput sa dea rezultate din ce in ce mai mult in viata mea, totusi tin sa mentinez ca inca nu le manifest in maniera completa: sa nu care cumva sa va faceti ideile gresite, cei care imi oferiti onoarea de a citi aceste randuri! :)
Mi-as dori, insa ... intai e samanta, apoi firicelul, apoi planta, apoi copacul...
Vorba unei femei mari pe care eu o admir mult ptr profunzimea si totusi simplitatea ei, Joyce Meyer: "nu sunt inca unde as vrea sa fiu, dar multumesc Domnului ca nu mai sunt unde eram!"

In El eu sunt o fiinta, o creatura noua, si intreaga mea natura rebela din trecut, cu toate efectele ei concrete (pacate) este anulata; sunt o pagina alba:
"Caci daca este cineva in Cristos, este o faptura noua; cele vechi s-au dus; iata ca toate lucrurile s-au facut noi" (1 Cor. 5:17)

Si acuma, o afirmatie foarte indrazneata:
Eu sunt dreptatea lui Dumnezeu in Hristos, nu mai sunt prizoniera a pacatului si nici sub condamnarea lui:
"Caci pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El l-a facut pacat pentru noi, ca noi sa devenim dreptatea lui Dumnezeu in El" (1 Cor. 5:21)
"De aceea nu mai esti sclav, ci fiu;" (Gal. 4:7)

Doar in Hristos eu traiesc, am miscarea, actionez si exist.
Viata mea (in toate detaliile) e centrata pe El, si depinde in intregime de El.
Asa cum vlastarul isi ia hrana din tulpina, asa eu mi-o iau din Hristos.
Sangele Lui se scurge prin mine, viata Lui se scurge prin mine:
"Caci in El traim, si ne miscam si suntem... si noi suntem vlastarele Lui" (Fapte 17:28)


Prin intermediul Lui Hristos, am devenit fiica si mostenitoare a Lui Dumnezeu Tatal, si Dumnezeu Insusi m-a binecuvantat cu toate binecuvantarile spirituale in Hristos!
"si daca esti fiu, esti si mostenitor al lui Dumnezeu, prin Cristos" (Gal 4:7)
Mostenitor!!! ... pfhuiii, mama, realizez cat de putin realizez despre ce inseamna asta....!
"Binecuvantat sa fie Dumnezeul si Tatal Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvantat cu orice binecuvantare spirituala, in locurile ceresti, in Cristos" (Efes. 1:3)


Isus imi da intelepciune, dreptate, sfintenie si rascumparare, si nu as putea sa le gasesc in nici o alta parte si in nimeni altul:
"Dar voi, prin El, sunteti in Hristos Isus, care a devenit pentru noi, intelepciune de la Dumnezeu si dreptate, si sfintire, si rascumparare." (1 Cor. 1:30)

Eu sunt in Hristos, intelepciune IN DUHUL MEU!

Acuma... ca inca nu manifest complet toata intelepciunea, sfintenia, dreptatea si rascumpararea Lui Dumnezeu in sufletul (ratiune, sentimente) si trupul meu, este evident chiar si din blogul asta; sunt inca departe de aprofundarile cele mai exhaustive in diverse teme.

Ba chiar pot spune ca de multe ori intalnim la oameni care nu il recunosc pe Dumnezeu (ca Proiectant si Arhitect al intregii lor fiinte), modalitati de sondare mentala mult mai adanci (in anumite zone ale cunostintei umane, nu neaparat in cele de natura spirituala).

Si lipsa asta de profunzime in multi din fii Lui Dumnezeu, trebuie sa spun ca de cele mai multe ori a fost cauzata de ... RELIGIOZITATE (nu religie!), alta manevra din umbra a unui parlit de inger, care, daca a vazut ca nu reuseste sa elimine crestinismul din exterior, a facut tot posibilul sa se infiltreze si sa creeze inca din primele secole, un curent de crestinism legalist, care a avut printre alte efecte devastante (reducerea si apoi eliminarea dimensiunii dimanice, supranaturale, din relatia cu Dumnezeu: profetiile, viziunile, vorbirea in limbi - ca revers al fenomenului de la Babel, miracolele, vindecarile, etc), si reducerea creativitatii, incuierea mintilor, clasificarea oricarui domeniu in care intelectul ar putea excela, drept profan, si nepotrivit celor "spirituali", de ca si cum toate cele care se vad nu ar fi fost rezultatul "celor care nu se vad" (asa cum orice realizare artistica este rezultatul unui gand, proiect nepalpabil, in prima faza!!!).

Dezvoltarea asta intelectuala a "nerecunoscatorilor" a avut lor tocmai datorita faptului ca au fost foarte putin atinsi de tentacula otravitoare a religiozitatii. Nu au fost inhibati de tontescul "Crede si nu cerceta", care printre altele, tin sa mentionez, ptr cei care inca nu au aflat, ca nu se afla in Biblie, dar ... s-a avut grija sa fim inoculati cu el, ca si prijncipiu de capatai al celor care ar vrea "sa intre in gratiile Celui Prea-Inalt"!!

Sa revenim (inainte de a ma infierbanta si a ma lasa prea dominata de repulsia fata de "mormintele varuite"): daca excelarea asta intelectuala a celor nerecunoscatori nu trece printr-o "baie" regeneranta, purificanta a motivatiilor, care sa indeparteze acele scheme fixe umaniste si ateiste din interiorul ei, si sa directioneze focusul de pe persoana insasi (ca Originator si Perfectionator al lor, si al intregului univers) pe Cel care merita toata lauda, risca sa le devina piedica mai degraba decat trambulina, in ceea ce priveste destinul lor vesnic.

Vreau sa mai adaug ca oricum, adevarata intelepciune nu consta in multitudinea de informatii detinute, ci in modul in care sunt gestionate si aplicate toate aceste informatii.

Prin urmare, de mult mai multa intelepciune au dat dovada cei care poate intelectual au stiut mai putine, dar au pus in actiune acel putin, incat sa rodeasca de 30, 60 sau 100 de ori acel putin, decat cei care au detinut kintale de cunostinte, oameni de stiinta uneori, care insa au sfarsit prin spitale de nebuni, ori s-au inecat in alcool, pierzandu-se in propriul labirint al relativitatii lucrurilor pe care si l-au creat, ori si-au destramat familiile, sau n-au avut niciodata una, negustand niciodata adevarata dragoste in natura ei neconditionata, care imbraca si da sens tuturor lucrurilor.