TeAdorDoamne

sâmbătă, februarie 09, 2008

E mereu Voia lui Dumnezeu sa fim vindecati? III

HARUL MEU ITI ESTE DE AJUNS.

Cati dintre noi nu stim deja ca atunci cand citesti o afirmatie, in momentul in care schimbi intonatia, se schimba cu totul mesajul?






Raspunsul lui Dumnezeu la ruga lui Pavel, "Harul Meu iti este de ajuns" NU POATE INSEMNA "Tine-ti boala"!!!!, deoarece ptr asta Isus a fost batut in cuie pe cruce: Matei 8:17, iar lui Pavel ii era destul de clara atitudinea de luat in fata bolii, intrucat lucra in abundenta de minuni peste tot pe unde mergea, demonstrand peste tot Cuvantul cu puterea din vindecari (1 Cor 4:20)

Ci inseamna ca "puterea Mea pentru a infrunta persecutiile iti este suficienta", ptr ca "ferice de voi, cand din cauza Mea va vor batjocori, si va vor persecuta..." (Matei 5:11)

Asa cum fiecare dintre noi trecem prin diferite nivele de crestere in intelegerea vietii in Dumnezeu, la fel si Pavel, evident povestea despre o etapa in viata lui in care inca nu avusese revelatia deplina cu privire la imposibilitatea de a scapa de persecutii.
TOCMAI asta a fost motivul ptr care Pavel ne-a lasat scris, sa ii intelegem traseul, progresia revelatiei catre plinatate.
O vedem apoi transmisa mai departe lui Timotei: "Toti cei ce vor sa traiasca evlavios (pios, dumnezeiesc, devotat) cu toata inima, in Cristos Isus, vor fi persecutati" (2 Timot. 3:12)

Dumnezeu nu poate impiedica persecutia, ptr ca daca ar face-o... ar insemna sa intervina peste vointa oamenilor.
Daca Dumnezeu ar fi impiedicat persecutia, n-am mai fi avut parte de nici un Pavel, ptr ca el fusese un aprig persecutor al bisericii, o buna perioada, inainte de a deveni crestin!
Dar intorcand si celalalt obraz in fata persecutiei, suntem o marturie, asa cum Stefan a fost o marturie ptr Pavel, semanand o samanta care candva va da roade .


Inca un pasaj care vine in ajutorul conceptiei gresite pe care am incercat sa o dezamorsez mai sus, ar mai fi cel din Galateni 4:13 Voi stiti ca din cauza ca eram bolnav, v-am predicat evanghelia prima data.
14 si nu m-ati dispretuit, in incercarea pe care o aveam in carnea mea, nici nu m-ati alungat cu dispret, ci m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus.
15 Unde este fericirea voastra? Caci va marturisesc ca daca ar fi fost cu putinta, v-ati fi scos pana si ochii si mi i-ati fi dat.



Da, aici e clar vorba de o neputinta in trupul lui, dar observam ca spune ca o avea "prima data" cand fusese la ei, in Galatia, ceea ce inseamna ca a doua oara nu o mai avea, deci Pavel nu a avut nimic cronic, era doar ceva temporar.
Din vs. 15 s-ar spune ca afectiunea lui era la ochi.

Sa intelegem mai bine, haideti sa vedem povestea acestei "prime dati".
In fapte 14, pe cand Pavel era in Listra, dupa ce au predicat si vindecat un olog, multimile i-au ridicat atat de mult in slavi (ptr care Pavel i-a certat), incat .... a doua zi au avut parte imediat de niste "tepusi": au venit din Antiohia si din Iconia niste iudei religiosi care l-au lovit pe Pavel in asa hal cu pietre incat au crezut ca a murit. Fie ca isi pierduse numai cunostinta, fie ca murise chiar, si nu mai respira, cert e ca iudeii il credeau mort, si l-au tarat afara din cetate.
Insa cand l-au inconjurat ucenicii, surpise-surprise: Pavel s-a ridicat in picioare, iar ziua urmatoare a plecat la Derbe, dupa care s-au intors in Listra, apoi au mers in Iconia si la Antiohia.
Ei, toate oraselele astea erau situate intr-o regiune numita Galatia! Astia sunt cei carora Pavel le vorbea in Galateni cap 4, despre "prima data" in care venise la ei cu necazul la ochi.
Cel mai probabil, ceea ce s-a intamplat e ca in acele 24 de ore dupa improscarea cu pietre, (in care a fost cu siguranta ranit in diferite locuri), Pavel foarte posibil sa fi ramas cu ceva rana la ochi, care a necesitat ceva timp pana sa se vindece!
E mult mai fidel Scripturii sa incadram lucrurile in felul asta, decat sa imbratisam opinia comuna, despre presupusa oftalmie cronica, care ar infrange orice regula de interpretare biblica.
Simplu.
Si logic.

A gandi ca este voia Lui Dumnezeu uneori sa fim bolnavi, cred ca de cele mai multe ori este de fapt o scuza, ptr cei mai multi (nu ii bag in discutie pe cei nestiutori si sinceri).
Cand au de infruntat o boala, se roaga sa fie vindecati, iar cand rugaciunea nu e ascultata, zic: "Pai, probabil ca asta e ca tepusul lui Pavel", si se resemneaza, considerand ca trebuie sa-si "poarte crucea" (desi se contrazic in acelasi timp, luand pastile, si nereusind sa-si impace conflictul interior)...
Cand de fapt Dumnezeu VREA sa fim vindecati, dar are nevoie de colaborarea noastra, de a exercita autoritatea asupra bolii.
Insa asta pune responsabilitatea asupra noastra, iar noi oamenii, cum bine stim, ... suntem maestri in a fenta responsabilitatile.


Asadar, in lumina celor spuse, cred cu toata inima ca daca un credincios sufera de vreo boala, nu trebuie sa o defineasca un tepus in carne dorit de Dumnezeu. El nu sufera ptr Isus, ptr ca expresia "suferinta ptr Isus" se refera in mod inechivocabil la incercari si persecutii din cauza vietuirii si proclamarii evangheliei, de care nu avem scutire.
Doar diavolul poate oprima cu boala. Desi fiecare dintre noi putem fi scutiti de ea, totusi dusmanul va reusi in incercarea lui, in masura cunostintei, realizarii, intelegerii personale a lucrarii de la cruce: "Poporul meu piere din lipsa de cunostinta" (Osea 4:6)