De ce am ales ceea ce am ales - II

E nevoie sa fiu si mai explicita.

Zilele astea am fost intrebata (pe un ton destul de revoltat) de ce nu am ramas sa lupt in tabara ortodoxiei, mai precis a Oastei Domnului, ptr ca (si) acolo sunt multi fii risipitori care au nevoie sa se intoarca "acasa".
Aprob cu toata inima necesitatea, insa am realizat ca a ramane in interiorul Oastei ptr a lupta, ar insemna aprobarea implicita a unor ramuri de invatatura care sunt nu doar niste "accesorii" biblice, ci efectiv antibiblice!! (am explicat deja unele, si o s-o mai fac)
Si asta m-ar tine intr-o pozitie de compromis visavis de ascultarea fata de Iubitul Sufletului meu, si imbratisarea Adevarului.
Nu ca ar fi facut vreo diferenta in dragostea Lui ptr mine, dar ar fi facut o diferenta in modul in care eu as fi raspuns la Dragostea Lui, care ar fi adus cu sine un rezultat diferit in viata mea sub toate aspectele...

Nu am mai putut sa particip la momente de inchinare, care era impartita intre Creatorul Tuturor lucrurilor, si restul altor mijlocitori, Fecioara Maria, si multi alti sfinti care au trait inaintea noastra. Pur si simplu nu am mai putut, cand am lasat sa ma patrunda mai adanc 1Tit 2:5 "Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos".
Apropiindu-ma mai mult de Cuvant, am inteles de ce Bis. Ortodoxa inca permitea distributia rolului de mijlocitor si altora decat Singurului caruia i-a fost atribuit de catre Tatal: neintelegerea in profunzime a distinctiei intre Vechiul si Noul Pact, neintelegerea totala a motivului venirii lui Isus... Suna dur, dar e realitatea.
E suficient insa sa petrecem mai mult timp cu Cuvantul, si ... se explica singur: mijlocirea din vechiul pact, prin Moise (Galateni 3:19, prin intermediul sangelui sacrificiilor) a fost inlocuita zguduitor de radical cu mijlocirea lui Isus: Evrei 8:6, 9:15, 12:24, 1 Ioan 2:1, prin intermediul sangelui Lui. O data ptr totdeauna!!
Sa ignor devierile de la adevarul asta, si sa militez in continuare in randurile ostasesti, sau sa le dau o motivatie bineintentionata, ar fi insemnat sa ii fur gloria care o merita numai El, in acelasi fel in care au facut-o si israelitii de atatea ori. Nu, nu mai puteam sa Ii provoc durerea asta.

Nu am mai putut sa iau numai ce era bun din Bis. Ortodoxa, si sa ignor restul.
Nu puteau fi ignorate: Dumnezeu imi cerea o inchinare nu numai "IN DUH" dar si "IN ADEVAR"!!!
Multe altele au fost lucrurile pe care nu le-am mai putut accepta, multe.

Am fost intrebata de ce nu am ramas sa contribui la schimbarea lucrurilor care nu erau bune in Oaste si in Biserica.
Am zambit amarnic... Inteleg zelul, si inteleg si componenta emotionala care deriva din relatiile de sange, insa (presupunand ca se intelege ca nu emotiile sunt cele care trebuie sa ne dicteze o anumita alegere spirituala), cred ca e mare naivitate sa speri ca se poate schimba ceva.
Biserica Ortodoxa e un mastodont, un angrenaj mult prea intepenit pe temeliile lui ruginite si arhaice (bine intentionate initial, dar otravite subtil si progresiv de-a lungul secolelor, si adanc ofensatoare in mom. actual la Sfintenia lui Dumnezeu), sa mai poata fi schimbat in vreun fel.
Un om infocat ptr Dumnezeu a avut primul dorinta sa faca ceva, un preot pe nume Iosif Trifa, dar a avut loc ceea ce era de asteptat: a fost exclus. Ptr ca nasterea din nou, si viata prin har pur si simplu nu se puteau impaca cu faptele si canoanele pe care "laicii" trebuiau sa le faca ca sa colaboreze cu Dumnezeu (sa-i dea o mana de ajutor adica, lui Dumnezeu) la mantuirea lor (ignorand incheierea, definitivarea si suficienta ispasirii de la cruce: Efeseni 2.8,9, Coloseni 2:6, Galateni 5:25, si ignorand statusul de FII DE REGE, nu de servitori, la care Isus ne-a ridicat, etc, etc) (am scris in alt post si despre rolul si necesitatea faptelor)...

Din pacate viata i-a fost scurtata (nu vrea sa ating subiectul "cine a stat in spatele bolii lui, si de ce", ar trebui sa fie de la sine inteles, citind celelate posturi), dar sunt sigura ca daca ar fi trait mai mult, lucrarea de sfintenie pe care Dumnezeu a inceput-o in el, impotriva pacatului si impotriva compromisurilor, ar fi dus inspre manifestarea din ce in ce mai puternica a puritatii Evagheliei, si ar fi facut din Oastea Domnului o miscare externa Bisericii Ortodoxe.
Din pacate urmasii lui, chiar daca au avut dorinta de a duce lupta mai departe, nu s-au urcat pe acelasi "val" de integritate in cristalinul evanghelic, prin urmare nu au sfarsit unde era de asteptat sa sfarseasca, sperand in van sa poata muta din loc uriasul adormit..., ramanand in interior, luptandu-se cu morile de vant, si simtindu-se permanent inconfortabil oridecateori la slujba se canta "Ceea ce esti prea-cinstita... pe tine te preamarim, ...mantuieste-ne pe noi" ...

In prezent Oastea Domnului are o coloratura, sa spunem mai mult sau mai putin predominant ortodoxa, variind de la o locatie la alta, in functie de membrii ei.
Insa chiar si acolo unde este "mai putin" ortodoxa, ramane oricum o miscare subordonata Bisericii Mama, indiferent de nivelul de predominare a manifestarilor ideologiei tipice in care se asimileaza.
In lumea spirituala asta inseamna oricum imbratisarea intregului "pachet", cu bune si rele...
Ramane sa decidem fiecare dintre noi cu ce devotament merita sa fie adorat, cu cat zel dupa ADEVARUL LUI, ce rezultate vrem sa avem de la viata, si cu ce vrem sa ne prezentam inaintea lui in Ziua aia...

As mai avea mult de spus, dar ma opresc aici.
1 Ioan 4:4 Copilasi, voi sunteti din Dumnezeu si ati fost victoriosi asupra lor, pentru ca Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume.