Prejudecati cu privire la muzica

Alta prejudecata care m-a tinut inlantuita ceva vreme: Muzica ritmata si mai ales zgomotoasa e satanista! Iar apogeul de diabolic il atinge rock-ul! :)

In perioada in care am inceput sa deschid ochii spre viata, adolescenta, imi ajungeau la urechi 2 concepte diferite despre muzica:
1. Cum ca muzica divina e cea suava, linistita, iar cea zgomotoasa caracterizeaza haosul demonic, si 2. Muzica in sine nu e nici rea nici buna, e doar un limbaj, un instrument care transimte acele valori pe care le dau cuvintele, sau pur si simplu amplifica inclinatiile valorice ale cuiva in caz de instrumentala.
Intotdeauna mi-a placut comparatia asta: muzica e un cutit, care poate si taia painea, dar si ucide...
Cu rusine recunosc ca cel care avea rezonanta cea mai puternica in mine era primul! Desi ceva in adanc imi spunea ca de fapt al doilea era cel rezonabil, totusi primul a fost cel care a prins radacini mult mai puternice in mine, datorita educatiei, a influentei adunarii unde mergeam, care isi dorea sa urmeze invataturile biblice.

Dupa ce am experimentat nasterea din nou, Duhul cel zdrobitor de lanturi a inceput sa ma cerceteze! Citeam in Psalmi inchinare la Dumnezeu cu chimvale si instrumente cu corzi, zdranganitoare, citeam cum Dumnezeu nu era numai in susurul linistit dintre stanci aratat lui Moise, dar ... era si in vajaitul unui vant puternic din Fapte, si in trompetele puternice ale levitilor, si in strigatele dezlantuite ale israelitilor din jurul zidurilor Ierihonului, etc.
Mintea mea a inceput sa se dezmorteasca, sa inteleg ca nu neaparat decibelii putini sunt o indicatie de divin si ca nu de putine ori Dumnezeu s-a manifestat de-a dreptul spectaculos, extravagant chiar!

S-a intamplat sa ascult ceva casete cu muzica ritmata, contemporana, cu mesaje biblice, ceea ce la inceput mi se parea un paradox, o combinatie caraghioasa. Si tot in acest timp ma rascolea si acea intrebare despre dans (pe care am expus-o mai in urma)...
Apoi incepusem sa cunosc si cate un ne-ortodox, care... nu stiu cum, dar nu voia sa incapa deloc in schema fixa pe care mi-o prestabilisem cu privire la ei, nu se potrivea nicicum cu eticheta (care mi-a fost servita de mai-marii mei, preoti, frati, etc) de "rataciti" dornici de spectacol. Nu intelegeam de ce ochii lor demonstrau asa o intimitate cu Dumnezeu -manifestata pe muzica ritmata-!!, si nu aratau opacitatea, vinovatia din falsitatea pe care o credeam eu prezenta acolo, in acea combinatie...

In felul asta, o buna perioada am oscilat intre ceea ce am fost invatata, si ceea ce simteam ca se ridica de undeva din adancul meu, si a carui echilibru si dreptate nu o puteam ocoli...
Apoi a sosit momentul sa fac o alegere.Si am facut-o.
Am inteles ca armoniile rezulate din combinatiile suntelelor au fost ideea Lui Dumnezeu, si ca modalitatea de organizare a acelor combinatii este pur culturala, temporala, variabila, DAR mai presus de orice AMORALA!
Abia cand reusesti cu adevarat sa te ridici deasupra si sa te desprinzi de itzele contextului in care te-ai nascut (bineinteles ca deplin nu prea o poate face nimeni, decat Dumnezeu), ai sub ochi o panorama care are o putere incredibila de a topi micimea clasificarilor anumitor "batai" (adica combinatii de secvente ritmice) doar in x sau y valoare morala!

Acuma, sa reusesc sa dezradacinez de tot acea prejudecata,... psihicul uman e o chestie tare... incalcita (mai ales la femei!). Cu greu se poate defini clar parcursul unui concept si implicatiile lui, in sufletul unui om, si incrangaturile de cauza-efect de la ratiune la emotie si inapoi...
Cert e ca a durat cativa ani sa ma lupt sa scot firicelele de radacina ramasa, care slava Domnului ca pulsau viata in ele din ce in ce mai rar!
Am avut deseori asa o ciuda "sfanta", un regret ca eram nevoita sa pierd atata timp sa imi reeduc mintea, sa mi-o innoiesc, si sa mi-o tin vibranta si cu picioarele in Dreptate...

Ce bine era daca nu trebuia sa ma confrunt cu frustrarile astea...
De cate momente frumoase m-a jefuit aceasta "educatie" (si degetul meu sta intins nu catre persoane, ptr ca nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva duhurilor, si puterilor intunericului, care si-au bagat coada si au invalmasit unele valori ale predecesorilor mei) si cat timp mi-a trebuit sa o incadrez bine, sa ii inteleg motivatiile, sa intind mana dupa Sangele Lui, sa imi aduca iertare, sa pot oferi iertare, si sa vad libertatea care stea sfioasa ascunsa in spatele ei, asteptand sa fie invitata sa fie gustata!!