De ce am ales ceea ce am ales

Intentia mea in posturile astea este sa fiu cat se poate de transparenta si directa.
Vremea este prea scurta, ne mai ramane prea putin timp sa ne mai ascundem dupa afirmatii "politically correct", sa mai patinam in spatele cuvintelor, ca nu cumva sa ofensam.

E vorba de niste framanatari foarte intime si intense ptr mine, dar in acelasi timp foarte comune multora din cercul prietenilor ramasi in Romania, asa ca voi face ceea ce simt ca a sosit timpul sa o fac, in speranta ca vor mai fi de ajutor si altcuiva experientele noastre.

Cineva mi-a spus ca oamenii pleaca din biserica ortodoxa din cauza ca lucrurile sunt prea profunde.
M-a facut sa zambesc.
Nu din cauza asta am plecat noi.
Da, sunt unele scrieri ale unor sfintilor parinti care sunt profunde, si sunt de admirat, ptr ca strapung inima si dau intelepciune.

DAR NU "prea-profunzimea ortodoxiei" E MOTIVUL plecarii multora, ci faptul ca dogma ei (in aceeasi situatie cu Bis. Catolica) este un amestec FOARTE subtil intre-tesut de legamant nou-testamentar (=mantuire prin har) cu extraordinarul-dar-EXPIRATUL pact al Legii (=mantuirea prin fapte, foarte prezent de altfel si in budism, hinduism, islam, new-age, si restul religiilor)!
Hilar si tragic, dar... oamenii uita ca noi traim cam la 2000 de ani dupa implinirea completa a Legii (pr ca nimeni nu a putut si nu o va putea implini, in afara de Isus), si instaurarea DARULUI fara plata, si continua sa traisca o viata cu inima impartita intre 2 legaminte.
Cumplita si desarta lupta...

De-a lungul secolelor dupa ridicarea la cer a lui Isus, a avut loc un proces foarte fin de (re-)infiltrare a conceptului de mantuire prin fapte in interiorul Dreptei Credinte (crestinismul nou-testamentar al mantuirii prin har, la care avem acces prin credinta! Efeseni 2:8,9 Asta a fost marea noutate adusa de Isus, Vestea aproape prea buna sa fie adevarata: neprihanirea ne este facuta in dar de Isus, a obtinut-o El in locul meu, nu trebuie sa ma mai zbat sa fiu neprihanita, ptr ca oricum nu as face deajuns, eu trebuie doar sa cred si sa primesc haina alba, si la fel, tot prin credinta sa si continui sa traiesc: Coloseni 2:6 Dupa cum ati primit pe Cristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El, bucurandu-ma de haina, fara chinuri personale de a o albi, ptr ca oricum, nu functioneaza nici un clor la haina aia ;)
Sigur ca credinta se va vedea apoi si in fapte, dar faptele vor fi doar un raspuns automat de dragoste la Substitutia de la Cruce, nicidecum o obligatie, o conditie ca sa avem acces la Imparatie)!!!..
Iar ptr cine vrea sa ramana fidel CARTII CARTILOR, i se face sila la un moment dat de confuzia si frustrarile din viata de zi cu zi pe care predicarea asta mixta ortodoxa le produce...

Nu e vorba ca lumea cauta ceva usor de digerat, ci lumea cauta lucruri spirituale care sa poata fi relevante ptr viata lor concreta, sa le ofere puterea de schimbare a circumstantelor asa cum (sanatos) li se trezeste dorinta citind din aventurile Noului testament, si sa ii ajute sa traiasca viata asta la nivelul maxim pe care Dumnezeu l-a proiectat ptr fiecare, o viata in care supranaturalul domina si conduce tot ce este natural!!

Cei care au ales sa urmeze ghidul ortodox, s-au multumit cu nivelul de revelatie la care au ajuns sfintii parinti.
Repet: este si asta o felie de revelatie: extraordinara in multe directii, dar incompleta, cum nici revelatia multor protestanti nu e completa.
Dar eu indraznesc sa afirm (dupa cativa ani de analizat si o parte si alta), ca protestantii s-au bucurat, in foamea lor dupa puritatea evangheliei, de o felie de revelatie mai aproapiata de esenta vietii concrete cu Dumnezeu, descrisa si lasata ca tipar/model in Noul testament.

S-a intamplat f des si la noi in familie, si vad fenomenul asta si aici, in bis.catolica, ca persoane sa inceapa sa dea masca la o parte de peste oasele moarte (varuite frumos, sa para vii) ale dogmei "strabune", dar apoi sa se lase conditionate de ramificatiile afective familiare, (pai cum? bunici, unchi, matusi, soti, sotii, parinti ortodocsi, tu cum indraznesti sa iei alta pozitie?) si au acceptat "explicatiile alternative" (care par pozitive, dar... incorecte) la claritatea de cristal pur nou-testamentara.
Ca doar "asa am primit".
Dar... atata timp cat mai respiram, exista speranta! ;)

Eu stiu cum e: atata timp cat eram in Romania, inconjurati de toate rudele, ne-a fost f greu sa luam o decizie, sa ne desprindem, in momentul in care incepusem sa deschidem ochii spre elementele nebiblice din ortodoxie.
Acum realizez ca era vorba de o dependenta de oameni pe care o aveam (la fel de schilodanta ca si dependenta de droguri, alcool sau orice altceva, doar ca manifestata diferit) deocarece trecusera cativa ani de fapt, si noi tot bateam pasul pe loc, ptr ca nu voiam sa sfasiem inimile la rude si atatia prieteni, neintelegand ca e normal sa ii iubim, dar ca atunci cand a fi acceptat de ei inseamna sa compromitem Cuvantul, emotiile nu trebuie sa ma controleze, ci eu trebuie sa le controlez pe ele.
Abia cand am ajuns aici, mai departe de presiunea "de grup" (care exercita asa o putere manipulatoare, EMOTIILE de apartenenta "radacinoasa") am inteles ca trebuie sa fac ceea ce trebuie, chiar daca trebuie sa platesc cu pretul sentimentelor de tristete in inimile lor (tristete bine-intentionata, dar izvorata din convingeri mai mult traditionale decat biblice), suferind persecutie "religioasa" din partea lor.
-ce acuze am avut de suferit apoi... dar asta e, ne-am gasit in situatia versetului ala: "Judecati voi, e mai bine sa ascultam de voi, decat de Dumnezeu?"

Si abia acuma uitandu-ma in urma, realizez ca Dumnezeu s-a folosit de dorinta noastra de a veni in Italia (din motive atat financiare, cat si de dezamagire fata de universul crestin romanesc), si ne-a pus intr-un mediu propice de a analiza mai "la rece", si a lua 1 data ptr totdeauna o decizie de ascultare definitiva, cu privire la lucrurile in care credeam.

Poate parea vulgar ce spun, dar Satana nu va pune niciodata otrava in treaba-mare de caine, ca stie ca nimeni nu se va atinge de ea, ci o va pune intr-o friptura, ptr ca pe aia cu siguranta cineva o va manca.
Despre dozele astea de otrava... in posturile viitoare.