Administratorul nedrept

Tot ce avem nu este al nostru, ci noi suntem doar niste administratori atat cat traim pe Pamant, si as vrea sa ma axez un pic si pe parabola cu administratorul nedrept (care sincera sa fiu, multa vreme unele elemente nu le intelegeam).
In Luca 16:10 Isus spune: "Cel ce este credincios in putine lucruri (sau in lucruri mici), este credincios in multe (sau in lucruri mari); si cel ce este nedrept in putine lucruri, este nedrept si in multe".Desi paragraful asta poate avea aplicatii cu privire la lucrurile pe care le facem in viata (oricat de scopuri marete ne trezeste Dumnezeu in inima, daca nu pornim de la lucrurile mici, avand grija de grupa de copii, sau facand curatenie in biserica, si fiind credincios in a nu trisa la coada, punand lucrurile de la supermarket la loc la raftul unde erau, daca ma razgandesc, etc...), TOTUSI, daca ne uitam bine, CONTEXTUL versetului asta se refera la ....BANI!!
Ceea ce Isus vrea sa ne transmita e ca zona cea mai minora a administrarii in viata este cea a finantelor!!
Asta e o afirmatie foarte radicala, stiu! Si unii dintre voi care citesc se pot simti ofensati, dar ... asta e Cuvantul!!
vs. 11: "de aceea, daca nu ati fost credinciosi in bogatiile nedrepte, cine va va incredinta pe cele adevarate? 12: Si daca n-ati fost credinciosi in lucrul altuia, cine va va da ce este al vostru? 13: nici un slujitor nu poate sluji la doi stapani, caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt, sau va tine la unul si va dispretui pe celelalt; Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Manona (sau banilor)".
In loc sa spunem ca a fi credincios in lucrurile financiare e lucrul cel mai mic, deci n-ar trebui nici macar sa discutam despre asta, mai degraba cred ca atitudinea noastra trebuie sa fie asta: DACA NU POTI FACE CEEA CE E MAI MIC (lucrurile mici) ATUNCI NU POTI FACE NICI LUCRURILE MAI MARI!
Daca nu poti ridica greutati de 5 kile, nu ar trebui sa te apuci de un program de ridicat 10 kile!Trebuie sa incepem cu lucrurile mai mici si sa ne ridicam pe parcurs.

Isus afirma ca a ne increde in Dumnezeu ptr finantele noastre este uzul cel mai mic al credintei noastre!! Si daca nu ne putem increde in El ptr lucrurile astea mai mici, atunci tocmai asta e motivul ptr care nu vedem alte lucruri mai mari intamplandu-se in viata noastra, pe care ni le dorim si le cerem (pace, mantuire ptr rude, prieteni, vindecare fizica, etc).
Daca nu ne incredem in El, ca ne va face sa devenim o binecuvantare ptr altii, aratand asta DAND din ceea ce avem AZI, zeciuiala (minimul de incredere, un test al inimii) si alte oferte, sa nu ne asteptam sa avem victorii in alte zone mai inalte ale vietii noastre.


Administratorul din povestea noastra traise o viata de viclenie, fura din banii stapanului, ca sa traiasca o viata de placeri probabil, arunca banii pe distractii, tzoale, etc, insa ... totul fara nici o finalitate. Doar "traia momentul".
Insa cand s-a vazut la un pas de a ramane in aer, se vede ca a avut un moment de reflectie, si vedem o schimbare in atitudinea lui fata de bani.

S-a folosit tot de banii sefului, dar data asta ca sa schimbe cumva ceva in viitor.
Multa vreme nu am inteles de ce stapanul a laudat pe administratorul nedrept, cand a aflat ce a facut, ptr ca lucrase tot prin viclenie, furand tot din buzunarul sefului, scazand din datoriile celor care ii erau datori.

Insa ... imi scapa faptul ca Cel pe care il simboliza stapanul, era Dumnezeu, care vrea sa ne invete sa fim atat de detasati de lucrurile materiale, incat, chiar cand cineva te fura, sa reusesti sa te desprinzi atat de mult de partea negativa, sa nu te tulbure nicicum (sunt doar niste lucruri), si sa reusesti sa gasesti ceva pozitiv in ceea ce a facut.

Dand deoparte modalitatea prin care administratorul a lucrat, care bineinteles ca nu e ceva de aprobat, ceea ce stapanul a laudat era faptul ca administratorul a inteles ca banii pot fi un instrument prin care el isi poate influenta, asterne viitorul.
Banii pot avea atat o valoare distructiva, dar pot avea si o valoare eterna, daca sunt folositi pentru a influenta alte vieti.

Dumnezeu vrea sa ne aduca pe fiecare in punctul in care sa traim nu doar ptr a manca si ptr a ne plati facturile, ci ptr a promova INTAI Imparatia Lui (si cu cat viziunea e mai larga, cu atat costa mai multi bani ptr a o sustine), ptr a sustine misionari, si de asemenea ptr a da (cel putin) cate un pahar de apa micutilor in Numele Lui, fie in Africa, fie in realitatea secetei romanesti...
E o lume suferinda in jurul nostru.

Iar cand cineva m-a intrebat de ce pun atat de mult accent pe bani ca fiind o binecuvantare, raspunsul meu a fost cel pe care si Pavel l-a dat: degeaba spui celui in nevoi: Mergi si Domnul sa iti implineasca nevoile!, degeaba spunem despre Dragostea lui Dumnezeu (la cuvinte toti suntem buni), daca nu o si facem concret. Asta e adevarata demonstratie!

Salvarea de la despartirea vesnica de Dumnezeu si accesul in Imparatia Lui o primim prin har, dar Rasplatirea, ceea ce vom face o vesnicie, ne va fi in functie de faptele noastre.
Doamne, ce sa facem noi ptr Imparatia Ta AZI?